Donația cărții “Iran, de la autocrația monarhilor la autocrația ayatolahilor”, cu ocazia Centenarului Marii Uniri

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, marți, 27 noiembrie 2018, eu am donat cîte trei exemplare din cartea mea,  “Iran, de la autocrația monarhilor la autocrația ayatolahilor” (Rovimed, Bacău, 2018) atât Bibliotecii Județene “C. Sturdza”, din Bacău, precum și Universității “Vasile Alecsandri”, din Bacău.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

250 de personaje de ficțiune

 

Listă neexhaustivă cu personaje de ficțiune, din cărțile mele 

A. Listă neexhaustivă cu personaje de ficțiune, din cărțile  de călătorie

A.1. “Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, proză)

  1. Hakim, student, cetățean marocan;
  2. Jamila, studentă, cetățeană marocană;
  3. Almumim, funcționar bancar, cetățean algerian;
  4. Mariam, studentă, cetățeană marocană;
  5. Maaruf, proprietar de brutărie, cetățean marocan;
  6. Mahmud, student la Boston, cetățean marocan;
  7. Abdarrahim, cetățean francez, de etnie marocană;
  8. Aalim, arhitect, cetățean marocan;
  9. Anghelos Stavros, preot, cetățean marocan, de etnie greacă;
  10. Elenița, slujitoare a bisericii, cetățeană marocană, de etnie greacă;
  11. Rașid Firduasi, profesor universitar, cetățean marocan;
  12. Bahits Aalami, profesor universitar, cetățean marocan;
  13. Khabir Bintabaj, barman, cetățean marocan;
  14. Ion Pribeagu, profesor universitar, cetățean român;
  15. Hacu, turistă în Maroc, cetățeană japoneză;
  16. Tarec Jabali, profesor de liceu, cetățean marocan;
  17. funcționară la o agenție de turism, cetățeană marocană;
  18. Aaziz, turist în Maroc, cetățean saudit;
  19. Dalil, ghid, cetățean marocan;
  20. Mubaghta, studentă, cetățeană marocană;
  21. Fuduli Elkebir, cetățean marocan;
  22. Haffar Brunzi, sculptor, cetățean marocan;
  23. Badina, doctoriță, cetățeană marocană;
  24. Laiib Binribah, proprietar al unui magazin de artizanat, cetățean marocan;
  25. Sulaiman Biniahud, funcționar de bancă, cetățean algerian;
  26. Ghania, cetățeană marocană;
  27. Sahir Assailad, cercetător științific, cetățean marocan;
  28. Sadec Maghribi, profesor în învățământul postliceal, cetățean marocan;
  29. “tabib”, medic, turist în Maroc, cetățean mauritanian;
  30. “șurti”, polițist, turist în Maroc, cetățean mauritanian;
  31. Hadzic Binlahham, proprietar al unui atelier de construcții metalice, cetățean marocan;
  32. Munarau, student, cetățean marocan;
  33. ghidul din Timgad, cetățean marocan;
  34. Alsahib, fost profesor de liceu, proprietar al unei plantații de curmali din Sahara, cetățean algerian;
  35. Butros Ghali, profesor universitar, detașat în Algeria, cetățean egiptean;
  36. Șeherezada, cetățeană marocană;
  37. Mutaqaliba, cetățeană marocană;
  38. Haji, proprietarul unor ateliere de producție în industria alimentară, cetățean marocan;
  39. Abdelkarim, student, cetățean algerian;
  40. Mutaharijja Tulpenmacher, turistă în Maroc, cetățeană olandeză, de etnie marocană, măritată cu un olandez;
  41. John Holtey, turist în Maroc, cetățean american, de origine română;
  42. Saiiad Binalmumiin, pasionat de vânătoare, cetățean algerian; 43. Mutașauiq, fost student, cetățean marocan;
  43. Madani Lihiani, proprietarul unei mici nave de pescuit marin, cetățean marocan;
  44. Nureddine Mutaraua, profesor universitar, cetățean marocan;
  45. Khabirelkebir bin Mutașauiq, profesor universitar, cetățean marocan;
  46. Uarits, turist în Maroc, cetățean saudit;
  47. Mussa Mallah, profesor universitar, detașat în Algeria, cetățean egiptean;
  48. Fetta, turistă în Maroc, cetățeană italiană;
  49. Sașa Vsegdapianâiovici Velikii, turist în Egipt, cetățean sovietic;
  50. Krasavița, turistă în Egipt, cetățeană sovietică;
  51. Mustahim, băieș, cetățean marocan;
  52. Fahl, directorul unei crescătorii de cai, cetățean marocan;
  53. Muhandis, proprietarul unei societăți industriale, cetățean algerian;
  54. Ion Negustoru, investitor în Maroc, cetățean român;
  55. Saut, turist în Maroc, cetățean saudit;
  56. ghid la un grup de turiști belgieni, cetățean marocan;
  57. Mels Samagonovici Zub, profesor universitar, detașat în Maroc, cetățean sovietic;
  58. Majnun Khui, profesor universitar, cetățean marocan;
  59. Musaunir Sailad, pasionat de vânătoare, cetățean francez, de etnie marocană;
  60. Dialo, turist în Maroc, cetățean nigerian;
  61. Lihiaalhamra Qursan, turist în Tunisia, cetățean italian, de etnie tunisiană;
  62. Huquqia, vânzătoare, cetățeană marocană;
  63. Asamm Aalim, martor la Conferința de la Casablanca, de pe 14 ianuarie 1943, cetățean marocan;
  64. Suria, fostă studentă, concubină, cetățeană marocană;
  65. Șibani, sexagenar, concubin, cetățean marocan;
  66. Baiir Aalim, turist în Algeria, cetățean francez, de etnie algeriană, însurat cu o franțuzoaică;
  67. Marie-Curieuse Aalim, turistă în Algeria, cetățeană franceză, măritată cu un algerian;
  68. Tsalim, fost profesor de liceu, fotograf pe plajă, cetățean algerian;
  69. Mualim Tabaj, bucătar, cetățean marocan;
  70. secretară la Departamentul de Mecanică, cetățeană marocană;
  71. Alqods, marinar, cetățean marocan;
  72. Jundi Cuiati, profesor universitar, turist în Maroc, cetățean kuweitian;
  73. Ghauri Filistini, turist în Maroc, cetățean israelian, de etnie arabă;
  74. Mulakim Sulb, fost boxer, cetățean marocan;
  75. Dimagh, student, cetățean marocan;
  76. Qauii Raii, cioban, cetățean marocan;
  77. Icar Zburătorul, turist în Maroc, cetățean român;
  78. Theodore, profesor universitar, turist în Maroc, cetățean american;
  79. Muuana, doamnă de companie, cetățeană marocană;
  80. Louis-Marie Levoisin, profesor universitar, detașat în Maroc, cetățean francez.

A.2. “Peste Prut si mai departe…” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007, proză)

  1. Ion Carteputredă, profesor universitar, cetățean moldovean, de origine română;
  2. Ivan Starșiibrat, cetățean moldovean, de etnie rusă;
  3. Nikolai Vsegdapianii, cetățean moldovean, de etnie rusă;
  4. Laurian Eminentiev, student în România, cetățean moldovean, de origine ruso-română;
  5. Ileana Creduleva, cetățeană moldoveană, de origine română;
  6. Sari Baba, angajat bancar, cetățean moldovean, de etnie găgăuză;
  7. Neculai Cucernicescu, preot cu studii în România, cetățean moldovean, de origine română;
  8. Pavel Pokornâi, ofițer, cetățean moldovean, de origine româno-rusă;
  9. Mahmud Saharnâi, bișnițar, cetățean sovietic, de origine găgăuzo-rusă;
  10. Nadejda Citatelinița, cetățeană moldoveană, de origine româno-rusă;
  11. călugăr, cetățean moldovean, de origine română;
  12. Mels Iosipovici Mujcina, cetățean moldovean, de etnie rusă;
  13. văduvă, cu cetățenie ucraineană și rusă, de origine rusă, rezidentă în Sevastopol;
  14. Taras Hrivnâciuk, ghid, cetățean moldovean, de origine româno-ucraineană;
  15. Iosip Vissarionovici Tasklivâi, profesor universitar, turist în Ucraina, cetățean rus, de origine rusă;
  16. Gaspodstvuiușcia Tasklivâi, casnică, turistă în Ucraina, cetățeană rusă, de origine rusă.

A.3. “Străluciri diamantine în Israel” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008, proză):

 

  1. ghid, cetățean israelian, evreu, născut în România;
  2. ghidă, cetățeană israeliană, de etnie română, născută în România, măritată cu un arab creștin;
  3. preot, turist în Israel, cetățean român;
  4. vânzător, cetățean israelian, creștin, de etnie arabă;
  5. tânăr în luna de miere, turist în Israel, cetățean român;
  6. tânără în luna de miere, turistă în Israel, cetățeană română;
  7. ghid, cetățean israelian, creștin, de etnie arabă;
  8. profesor universitar, turist în Israel, cetățean român;
  9. profesor universitar, turist în Israel, cetățean român;
  10. pasager în avion, din afara grupului, cetățean român, de etnie evreiască;
  11. chelner trilingv, cetățean israelian, creștin, de etnie arabă.

 

A.4. “Grecia năbădăiosului înamorat, Zeus” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,  2008, proză):

  1. Bacșiana Dolăroiu, ghidă, turistă în Grecia, cetățeană română;
  2. Apostrofel Grămăticu, profesor universitar, turist în Grecia, cetățean român;
  3. Acribicel Tocilescu, profesor universitar, turist în Grecia, cetățean român;
  4. Sofistoc Albănoapte, student, turist în Grecia, cetățean român;
  5. Hristian Pelerinu, preot, turist în Grecia, cetățean român;
  6. Emigrantiana Zilieru, lucrătoare sezonieră în Grecia, cetățeană română;
  7. Fugarica Sărăcilă, lucrătoare sezonieră în Grecia, cetățeană română.

 

A.5. “Bătrânul şi Cuba” (Rovimed, Bacău, 2014, proză):

  1. Fideloso Alejandro Castrado, ghid, cetățean cubanez;
  2. ghidă, cetățeană cubaneză;
  3. Eurodiciónito Verdadoso Delachampagne, ghid, cetățean cubanez;
  4. Camello Cienladrónes, taximetrist, cetățean cubanez;
  5. Linda Peligrosa, muzeografă, cetățeană cubaneză;
  6. client în bar, turist în Cuba, cetățean american;
  7. Nicolás Másmaduro, director plantație de trestie de zahăr, cetățean cubanez;
  8. Don Ron, barman, cetățean cubanez;
  9. Juanita Dos Monedas Dos Pasos, chelneriță, cetățeană cubaneză.

A.6. “Vietnam, mumia comunistă reîncarnată în dragon capitalist” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2015, proză):

  1. Nguyen Sinh Cung, ghid, cu studii în România, cetățean vietnamez;
  2. ghid, turist în Vietnam, cetățean francez;
  3. ghidă, turist în Vietnam, cetățeană franceză;
  4. ghidă, cetățeană vietnameză.

 

A.7. “Cambodgia supravieţuitorilor din comunismul maximalist al khmerilor roșii” (Rovimed, Bacău, 2016, proză):

  1. Neagu Iogra Cumanul, profesor universitar, turist în Cambodgia, cetățean român;
  2. Nicolae Djurava Cumanul, profesor universitar, turist în Cambodgia, cetățean român;
  3. Tevta, ghidă, cetățeană cambodgiană.

 

A.8. America panglicilor cenuşii, un vis… românesc” (Rovimed, Bacău, 2017, proză):

  1. Annetty Booble, ghidă, cetățeană americană;
  2. Brianna Cage, ghidă, cetățeană americană;
  3. Soosbry, ghid, cetățean american;
  4. ghid, cetățean francez;
  5. ghidă, cetățeană franceză;
  6. chelner, cetățean american, amerindian navajo.

 

A,9. “Condori, lame și… cornutele bisericii și politicii din Peru” (Rovimed, Bacău, 2018, proză:

  1. Lia Linda Llama Llanura, ghidă, cetățeană peruană;
  2. Sabetodo Atahualpa Pizzaro, ghid, cetățean peruan;
  3. Fleure Lefarfououilleur, turistă în Peru, cetățeană franceză.

 

A.10. “Trasee de bumerang prin Australia” (Rovimed, Bacău, 2018, proză):

 

  1. Jurrujurru, ghid, cetățean australian, aborigen tjapukai;
  2. Teodor Cărturărescu, profesor universitar, cetățean român;
  3. Elizabeth, ghidă, cetățeană australiană, de origine olandeză;
  4. Paraxin Buricatu-Diribau, ofițer în rezervă, cetățean român;
  5. Ganimediu Fecartin, ghid, cetățean australian, de origine română;
  6. Fawr Cymraeg, cetățean australian, de origine galeză.

 

A.11. “Iran, de la autocrația monarhilor la teocrația ayatolahilor” (Rovimed, Bacău, 2018, proză):

  1. Persida Khayyamatin, cetățeană iraniană, de etnie română, născută în România, măritată cu un iranian,
  2. Hila Padarha, ghid, cetățeană iraniană;
  3. Persid Perspicescu, profesor universitar, cetățean român.

Total A  149

 

B. Listă neexhaustivă cu personaje de ficțiune, din romanul “Gulagul din umbra palmierilor”(Junimea, Iaşi, 2011, proză)

  1. Oprea Vinărici, profesor de liceu la Casablanca, născut în Cernătești, de Buzău, pe 9 mai 1949, cetățean român, protejat de fratele lui, Velcea Vinărici, angajat la Direcția de Informații Externe, cetățean român;
  2. Gheorghe Ştăineanu, profesor de liceu la Casablanca, născut la București, pe 30 decembrie 1947, cetățean român, de etnie evreiască;
  3. Volf Şlimovici Vâsoţki, profesor de liceu la Casablanca, născut la Moscova, pe 20 august 1948, vorbitor de limba română, cetățean sovietic, de etnie evreiască, cu bunici paterni rezidenți o perioadă la Chișinău;
  4. Ivan Petrovici Asan, profesor de liceu la Casablanca, născut la Sofia, pe 26 august 1948, vorbitor de limba română, descendent din familia domnitoare a Asăneștilor, cetățean bulgar;
  5. Mátyás Kórvin, profesor de liceu la Casablanca, născut la Budapesta, pe 13 februarie 1947, vorbitor de limba română, cu strămoși români, martor al Revoluției anticomuniste ungare, din perioada 23 octombire – 4 noiembrie 1956, cetățean maghiar;
  6. Aleksander Góralski, profesor de liceu la Casablanca, născut la Creutzvald, la frontiera franco-germană, pe 1 ianuarie 1946, cu primele trei clase primare făcute în Franța, rezident din 1956 la Varșovia, vorbitor de limba română, cu strămoși români, cetățean polonez;
  7. Jan Hus,profesor de liceu la Casablanca, născut la Praga, pe 25 ianuarie 1948, vorbitor de limba română, cu mamă româncă, cetățean cehoslovac;
  8. Johann Weissmüler, profesor de liceu la Casablanca, născut la Berlinul de Est, pe 20 iunie 1948, vorbitor de limba română, cu strămoși șvabi, din Banat, cetățean est-german;
  9. Ibrahim bin Aalim, proprietarul imobilului din Casablanca, cu 14 apartamente, contruit imediat după 30 martie 1942, denumit și “Casa Gulag”,unde au stat în chirie doar profesorii de liceu, veniți din țările Gulagului din Europa Centrală și de Est, cetățean marocan;
  10. Golda Ștăineanu, născută Dreyfus, la Oran, pe 2 noiembrie 1917, cetățeană franceză și apoi română, de etnie evreiască, care, la Guernica, pe 17 iulie 1936, l-a cunoscut pe viitorul soț, Sami Ștăineanu, cetățean român, de etnie evreiască, voluntar în Brigăzile Internaționale, devenit director la Consiliul de Stat al Planificării, rezident în Cartierul Primăverii, unde locuiau mulți din așa-numita “burghezie roșie”.
  11. Eva Hus, născută Moruzov, în satul Zebil, cetățeană română și apoi cehoslovacă, informatoare a Serviciului Secret de Informații, măritată pe 30 iulie 1937, cu Jaroslav Hus, funcționar al Ambasadei Cehoslovaciei, cu sediul la Galați;
  12. Wendel Weissmüler, născut în Becicherecul Mic, cetățean român, etnic șvab, apoi cetățean german, vorbitor de limba română, angajat la Arsenalul Aeronautic, din București, la Fabrica de Avioane “Astra”, din Arad, Intreprinderea Aeronautică, din Brașov, la “Ryan Airlines”, din San Diego, la “Focke-Wulf Flugzeugbau”, din Bremen, la “Albatros – Flugzugwerke”, din Johannstahl, de lângă Berlin
  13. Nisuania, militantă pentru drepturile femeilor într-o societate musulmană, cetățeană marocană și apoi americană, vorbitoare de limba română,  căsătorită cu Stephen Razvratesko, inginer electronist, un american de origine română, devenită văduvă.

Total B   13

C. Listă neexhaustivă cu personaje de ficțiune, din volumul “De-ale cărturăriei de odinioară”(Gunivas, Chişinău, 2012, proză)

  1. Nicolae Ciomăgescu,director de școală;
  2. Lenuţa Gogoşescu, dirigintă;
  3. Nicolae Gogogenius, inspector școlar, în inspecție la o oră de dirigenție;
  4. Zoița, elevă;
  5. Culiță, elev;
  6. Iosifichi Stălinescu,activistul de partid de la “centru”, în activitatea de instructaj privind desfășurarea ședințelor de învățământ politic în lumina realegerii mult iubitului și stimatului tovarăș Nicolae Ceaușescu la Congresul al XIV-lea, în funcția de secretar general;
  7. Mişu Gărbăcescu, profeor, secretarul organizației de partid;
  8. Lincuţa Ilicescu,profesor, adjunctul secretarului organizației de partid;
  9. Neculai Vătăşescu, profesor, director de școală;
  10. Lențuca Vătășel, profesor, director adjunct de școală;
  11. Ion Mămăligă, profesor, organizatorul grupei de sindicat;
  12. Nicolae Urechiosu, maior la Securitate, la care era arondată școala;
  13. Nicolae Catalogus, profesor, director adjunct cu probleme pionerești;
  14. Sile, elev;
  15. Ghiță, elev;
  16. Nicu Vechilescu, director de școală;
  17. Maximilian Amăgeanu,corespondent local al ziarului “Scânteia”;
  18. Analogic Ciurdaru,director de școală;
  19. Zambilică Malacescu,președinte al Comisiei de Bacalaureat al Olimpicilor;
  20. BombancianaPleşca, secretara-șefă a școlii;
  21. Remus Zăroni,profesor,secretarul organizației de partid;
  22. Pacolo Constantinescu, inspector la Ministerul Învățământului și Educației Socialiste, președintele comisiei Concursului pe meserii;
  23. Hărblaban Bahluiescu, profesor din Iași;
  24. Picioc Someșescu, profesor din Cluj;
  25. Dagavei Oltenescu, profesor din Scornicești;
  26. Doda Dâmbovițescu, profesoară din Petrești;
  27. Afinian Bogăţoiu, profesorde matematică, meditator în apartament al propriilor elevi;
  28. Afina Bogăţoiu, profesoarăde chimie, meditatoare în apartament a propriilor elevi;
  29. Stelian Bogăţoiu,elev;
  30. Valentin Găletian,profesor, responsabil cu practica elevilor la ferma viticolă;
  31. VasilePaporniţescu, profesor, responsabil cu practica elevilor la ferma pomicolă, secretarul organizației de partid;
  32. Valeriu Desagion, profesor, responsabil cu practica elevilor la ferma de sfeclă furajeră;
  33. Victor Săcoteiu, profesor, responsabil cu practica elevilor la ferma culturii de porumb;
  34. Vlad Neleagă, activistul de la “județeană”;
  35. Voichiţă Burtătobă, director la Intreprinderea Agricolă de Stat;
  36. Constantin Otrăvici, profesor de chimie, fost membru al Comisiei de admitere la medicină;,
  37. Albert Radiaţian,profesor de fizică, fost membru al Comisiei de admitere la medicină;,
  38. Gheorghe Zbirescu,director de școală;
  39. Gheorghe Zgârieci,lăcătuș, secretarul organizației de partid;
  40. Gheorghe Gheorghiescu,activistul de partid de la “județeană”;
  41. Mariana Sterea Alexiescu,profesoară, inspectoare-șefă;
  42. Vasile Frunzăruginită, inginer agronom la o cramă;
  43. Anghelina Căluşin,elevă, candidată la examenul de bacalaureat, lăuză;
  44. Suzănel Hăbăucescu, președintele Comisiei de bacalaureat;
  45. Ochilian Taredeureche,medic de gardă;
  46. Nituş Căpuilă, conducătorul unui proiect tehnologic;
  47. Constantin Asprescu, profesor, director de școală;
  48. Nicolae Buzdugan, profesor, secretarul organizației de partid;
  49. Nicu Şturlubătescu, profesor, acuzat de hărțuire sexuală;
  50. Capriciana Păţescu,elevă, reclamantă că a fost hrțuită sexual;
  51. Eufrosina Virgulici, profesoară de limba și literatura română, membră a Cercului literar “Nikolai Ostrovski”;
  52. Aglaia Cratimoiu, profesoară de limba și literatura română, membră a Cercului literar “Nikolai Ostrovski”;
  53. Confuzius Batecâmpii, profesor de socialism științific, conferențiar în cadrul acțiunii de culturalizarea maselor largi de săteni;
  54. Nicolae Casapievici, director de școală în mediul rural;
  55. Codruța, femeie de serviciu la școala din mediul rural;
  56. Codrin, sătean;
  57. Verronica Eminentovici, profesoară de limba și literatura română, membră a Cercului pedagogic de limba și literatura română;
  58. Mitte Eminentovici, profesoară de limba și literatura română, membră a Cercului pedagogic de limba și literatura română;
  59. Gheorghe Gheorlinescu,fost muncitor tipograf, activist de partid la cultură;
  60. Ioana Daculce,profesoară de istorie, conducătoarea grupului de elevi, veniți în vizită la Palatul Pionierilor, din București;
  61. Nicolae Orga, profesor de serviciu la Palatul Pionierilor, din București;
  62. Ileana Popescu, elevă;
  63. 63. Herodat Tembilescu,profesor de istorie, la Școala elementară “Pavel Moruzov”, organizatoarea Simpozionului comemorativ “30 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român”;
  64. Gogu Grămadă, activistul de partid de la “raion”;
  65. Şolom Abramovici Nahumov.specialist moscovit la Transporturile Aeriene Româno-Sovietice.

Total C  65

 

D. Listă neexhaustivă cu personaje de ficțiune, din volumul “Destine din spaţiul saharo-siberian”(Junimea, Iaşi, 2009, proză)

  1. Salid,născut în Khouribga, pescar în Al Dakhla, cetățean marocan;
  2. Qahba, prostituată, cetățeană marocană;
  3. Vsegdapianâi Vodoboiaznovici Solionâiogureţ, fost soldat în Armata Roșie, detașat în Afganistan, proprietar de apartament în Siberia, cetățean sovietic;
  4. KrasaviţaSolionâiogureţ, cetățeană sovietică;
  5. Ştefan Basarabescu, născut la Soroca, ofițer în Armata Roșie, rănit de obuz la un poligon de tragere, cetățean sovietic;
  6. Liubiaşciaia, rezidentă în Leningrad, cetățeană sovietică;
  7. Teodor Exilescu, născut în Bacău, pe 6 martie 1945, cetățean român;
  8. Angela, născută la Cluj, cetățeană română;
  9. Kiduş Ţadic, născut în Bacău, pe 27 iunie 1941, cetățean român, de etnie evreiască;
  10. Ţalim Ţadic, născut la Bacău, pe 14 august 1916, cetățean român, de etnie evreiască;
  11. Suzana Țadic, născută la Chișinău, pe 27 martie 1918, cetățeană română, de etnie evreiască;
  12. Tsair Makkani, născut la Mecca, pe 14 februarie 1945, cetățean saudit, cu bursă de studii în Bacău;
  13. Biţrul Makkani, cetățean saudit;
  14. “Casse-noisette”, învățătoare, cetățeană română.

Total D  14

Total general  250

 

400.000 de kilometri în avion

În acest tabel sunt prezentate zborurile efectuate în cadrul călătoriilor mele în străinătate.

Anul 1969

  1. Malmö- Copenhaga, SAS, 29 km
  2. Copenhaga – Hamburg, Lufthansa, 289 km
  3. Hamburg – Berlinul de Vest, Pan Am, 255 km

Total  573 km

 

Anul 1979

  1. Kiev – Leningrad, Aeroflot, 1054 km

Total  1054 km

 

Anul 1981

  1. București – Karachi, Tarom, 4269 km
  2. Karachi – Beijing, Tarom, 4852 km
  3. Tianjin – Nanjing, China Airlines, 800 km
  4. Beijing – Karachi, Tarom,  4852 km
  5. Karachi – București, Tarom, 4269 km

Total  19042

 

Anul 1982

  1. București – Belgrad, Air Algerie, 448 km
  2. Belgrad – Alger, Air Algerie, 1713 km

Total  2161 km

 

Anul 1983

  1. Alger – Zürich, Swiss Air, 1264 km
  2. Zürich – București, Swiss Air, 1395 km

Total  2659 km

 

Anul 1984

  1. Alger – Cairo, Air Algerie, 2710 km
  2. Cairo – Tunis, Air Algerie, 2087 km
  3. Tunis – Alger, Air Algerie, 637 km

Total  5434 km

 

Anul 1988

  1. București – Moscova, Tarom, 1500 km
  2. Moscova – Kurgan, Aeroflot, 1734 km

Total  3234 km

 

Anul 1989

  1. Kurgan – Moscova, Aeroflot, 1734 km
  2. Moscova – București, Tarom, 1500 km

Total  3234 km

 

  1. București – Moscova, Tarom, 1500 km
  2. Moscova – Kurgan, Aeroflot, 1734 km
  3. Kurgan – Moscova, Aeroflot, 1734 km
  4. Moscova – București, Tarom, 1500 km

Total  6468 km

 

Anul 1994

  1. București – Paris, Air France, 1871 km
  2. Paris – Casablanca, Air France, 1888 km

Total  3759 km

 

Anul 1995

  1. Casablanca – Roma, Alitalia, 1980 km
  2. Roma – București, Alitalia, 1138 km

Total  3118 km

 

  1. București – Roma, Alitalia, 1138 km
  2. Roma – Casablanca, Alitalia, 1980 km

Total  3118 km

 

Anul 1996

  1. Casablanca – Roma, Alitalia, 1980 km
  2. Roma – București, Alitalia, 1138 km

Total  3118 km

 

  1. București – Roma, Alitalia, 1138 km
  2. Roma – Casablanca, Alitalia, 1980 km

Total  3118 km

 

Anul 1997

  1. Casablanca – Roma, Alitalia, 1980 km
  2. Roma – București, Alitalia, 1138 km

Total  3118 km

 

 

 

Anul 1998

  1. București – Sofia, Romavia, 294 km
  2. Sofia – Casablanca, Romavia, 2869 km

Total  3163 km

 

Anul 1999

  1. Casablanca – Amsterdam, KLM, 2316 km
  2. Amsterdam – New York, KLM, 5857 km

Total  8173 km

 

  1. New York – Amsterdam, KLM, 5857 km
  2. Amsterdam – Casablanca, KLM, 2316 km

Total  8173 km

 

  1. Casablanca – Londra, British Airways, 2082 km
  2. Londra – București, British Airways, 2093 km

Total  4173 km

 

Anul 2000

  1. București – Londra, British Airways, 2091 km
  2. Londra – Marrakech, British Airways, 2302 km
  3. Marrakech – Casablanca, British Airways, 219 km

Total  4612 km

 

  1. Casablanca – Valletta, Romavia, 2000 km
  2. Valletta – București, Romavia, 1392 km

Total  3392 km

 

Anul 2007

  1. București – Tel Aviv, El Al, 1565 km
  2. Tel Aviv – București, El Al, 1565 km

Total  3130 km

 

  1. București – Heraklion, Tarom, 1030 km
  2. Heraklion – București, Tarom, 1030 km

Total  2060 km

 

Anul 2009

  1. București – Antalya, Tarom, 921 km
  2. Antalya – București, Tarom, 921 km

Total  1842 km

Anul 2010

  1. București – Dubai, Tarom, 3389 km
  2. Dubai – București, Tarom, 3389 km

Total  6778 km

 

  1. București – Sharm El Sheik, Tarom, 1975 km

 

Anul 2011

  1. Sharm El Sheik – București, Tarom, 1975 km

Total  3950 km

 

  1. București – Frankfurt, Lufthansa, 1460 km
  2. Frankfurt – Lyon, Lufthansa, 561 km

Total  2021 km

 

  1. Lyon – Frankfurt, Lufthansa,  561 km
  2. Frankfurt – București, Lufthansa, 1460 km

Total  2021 km

 

Anul 2013

  1. București – Hurghada, Tarom, 2029 km
  2. Hurghada – București, Tarom, 2029 km

Total  4058 km

 

Anul 2014

  1. București – Paris, Air France, 1871 km
  2. Paris – Havana,  Air France, 7720 km

Total  9591 km

 

  1. Havana – Paris, Air France, 7720 km
  2. Paris – București, Air France, 1871 km

Total  9591 km

 

  1. București – Doha, Qatar Airways, 3122 km
  2. Doha – Hanoi, Qatar Airways, 5537 km
  3. Hanoi – Hue, Vietnam Airlines, 539
  4. Hue – Saigon, Vietnam Airlines, 636 km
  5. Saigon – Siem Reap, Air Asia, 413 km
  6. Pnom Penh – Doha, Qatar Airways, 5799 km
  7. Doha – București, Qatar Airways, 3122 km

Total  19168 km

Anul 2015

  1. București – Paris, Tarom, 1871 km
  2. Paris – Ciudad de Mexico, Air France, 9186 km
  3. Ciudad de Mexico – Merida, Aeromexico, 1007 kmi
  4. Cancun – Paris, Air France, 8196 km
  5. Paris — București, Tarom, 1871 km

Total  22141 km

 

  1. București – Amman, Tarom, 1629 km
  2. Aqaba – București, Tarom, 1833 km

Total  3462 km

 

  1. Paris – Frankfurt, Lufthansa, 478 km
  2. Frankfurt – Los Angeles, Lufthansa, 9303 km
  3. San Francisco – New York, American Airlines, 4130 km
  4. New York – Paris, American Airlines, 5831 km

Total  19742 km

 

Anul 2016

  1. Paris – Madrid,  Iberia, 1053 km
  2. Madrid – Miami, Iberia, 7091 km

Total  8144 km

 

  1. Miami – Madrid, Iberia, 7091 km
  2. Madrid – Paris, Iberia, 1053 km

Total  8144 km

 

  1. București – Doha, Qatar Airways, 3122 km
  2. Doha – New Delhi, Qatar Airways, 2571 km
  3. New Delhi – Beijing, Qatar Airways, 2777 km
  4. Șanghai – Doha, Qatar Airways, 6771 km
  5. Doha – București, Qatar Airways, 3122 km

Total  18363 km

 

  1. București – Amsterdam, 1788 km
  2. Amsterdam – Taipei, 9449 km
  3. Taipei – Hong Kong, 802
  4. Hong Kong – Amsterdam, 9267 km
  5. Amsterdam – București, 1788 km

Total  23094 km

 

Anul 2017

  1. Paris – Lima, Air France, 10258 km
  2. Lima – Arequipa, Peruvian Airlines, 763 km
  3. Cusco – Lima, Peruvian Airlines, 543 km
  4. Lima – Paris, Air France, 10258 km

Total  21822 km

 

  1. București – Paris, Air France, 1871 km
  2. Paris – Buenos, Aires Air France, 11050 km
  3. Buenos Aires – Iguazu, Latam, 1100 km
  4. Iguazu – Rio de Janeiro, Latam, 1180 km
  5. Rio de Janeiru – Paris, Air France, 9168 km
  6. Paris – București, Air France, 1871 km

Total  26240 km

 

  1. Paris – Montreal, Delta, 5540 kmi
  2. Montreal – Paris, Delta, 5540 km

Total  11080 km

 

  1. Paris – Nairobi,  Kenya Airways, 6482 km
  2. Nairobi – Paris, Kenya Airways, 6482 km

Total  12964 km

 

  1. București – Doha, Qatar Airways, 3122 km
  2. Doha – Sydney, Qatar Airways, 9520 km
  3. Sydney – Cairns, Qantas, 2009 km
  4. Cairns – Melbourne, Qantas, 2317 km
  5. Melbourne – Queenstown, Virgin, 2121 km
  6. Auckland – Doha, Qatar Airways, 14541 km
  7. Doha – București, Qatar Airways, 3122 km

Total  36752 km

 

Anul 2018

  1. București – Paris, Air France, 1871 km
  2. Paris – Santiago de Chile, Air France, 11648 km
  3. Santiago de Chile – Guayaquil, Latam, 3606 km
  4. Guayaquil  – Quito, Avianca, 267 km
  5. Quito – Bogota, Avianca, 730 km
  6. Bogota – Medellin, Avianca, 246 km
  7. Medellin – Cartagena, Avianca, 461 km
  8. Cartagena – Ciudad de Panama, Copa, 468 km
  9. Ciudad de Panama – Paris, Air France, 8660 km
  10. Paris – București, Air France, 1871 km

Total  29828 km

 

  1. București – Istanbul, Turkish Airlines, 447 km
  2. Istanbul – Teheran, Turkish Airlines, 2040 km
  3. Șiraz – Istanbul, Turkish Airlines, 2476 km
  4. Istanbul – București, Turkish Airlines, 447 km

Total  5410 km

 

  1. București – Istanbul, Turkish Airlines, 447 km
  2. Istanbul – Malé,Turkish Airlines, 6034 km
  3. Malé- Colombo, Turkish Airlines, 766 km
  4. Colombo – MaléTurkish Airlines, 766 km
  5. Malé- Istanbul, Turkish Airlines, 6034 km
  6. Istanbul – București, Turkish Airlines, 447 km

Total  14494 km

 

Total general  420782 km

 

 

 

Extras din articolul apărut în numărul de vineri, 26 octombrie 2018, al ziarului “Deșteptarea”, din Bacău

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce scrieți? Cum scrieți? Aceste întrebări, pe care mi le-a pus binecunoscutul scriitor și publicist Ion Fercu, mi le pusesem și eu, îmi dădusem și unele răspunsuri parțiale, însă nu mă gândisem să le formulez cu rigoarea unui text, care va fi publicat în mass-media.
La prima întrebare, răspunsul este o sumă de motive, diferențiate cronologic. La început am scris din obligație față de studenții mei. Pe întreg parcursul carierei în învățământul superior, începând din 15 septembrie 1977 și până pe 30 aprilie 2011, când am ocupat prin concurs pe rând toate posturile, de la asistent la profesor universitar, am elaborat, ca autor unic ori principal, un număr însemnat de cărți cu profil didactic – note de curs, îndrumare de laborator, îndrumare de proiectare, aplicații de seminar, caiete de practică pedagogică -, dar și monografii. Și în perioada celor trei (1982-1985) și cinci ani (1994-1997; 1998-2000), când am fost detașat la unități de învățământ superior din Algeria, respectiv, din Maroc, am elaborat note de curs și îndrumare de laborator, toate în franceză, dar fără ISBN. Dintre toate aceste cărți, doar 19 au ISBN. La data ieșirii mele la pensie, eu am fost autorul cu cele mai multe cărți cu profil didactic și ISBN, din întreaga istorie a Universității “Vasile Alecsandri”, din Bacău. Astfel, umplerea paginilor cu litere s-a transformat în dependență, – ajunsesem să-mi spun “Scriu, deci trăiesc!” -, în special după 2002, când am început o intensă activitate de publicist la “Ziarul de Bacău” și, ocazional, la “Ateneu”, “Plumb”, “Oglinda literară”, “Vitraliu”, chiar și la “România liberă”. În 2005, eu am publicat prima ediție a cărții “Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, și totodată, prima mea carte beletristică, volum care a avut ecou pozitiv în rândul exegeților și s-a vândut relativ bine. Acest succes literar mi-a făcut o plăcere atât de mare, încât mi-am dorit să trăiesc și alte momente asemănătoare, altfel spus, scrierea frumoasă a devenit o plăcere pentru mine.
În rezumat, răspunsul la prima întrebare este complex, am scris, scriu și voi scrie din următoarele motive, pe care le înșirui în ordinea cronologică a aparițiilor lor în viața mea: 1. obligație față de studenții mei; 2. dependență; 3. plăcere.
Răspunsul la a doua întrebare este tot complex. Înainte de decembrie 1989, eu nu am avut autorizație pentru o mașină de scris. De aceea scriam de mână, cu tuș negru. Dactilografele de la fostul Institut de Învățământ Superior, din Bacău, nu făceau față la avalanșa de manuscrise și, în consecință, multe dintre notele de curs ș.a.m.d. le multiplicam în această stare. Apoi, beneficiind de avantajele tehnologiei informatice, am început să scriu la claviatura unui laptop. De multă vreme trimit spre tipărire cărțile gata editate. Scriam frecvent dimineața, între orele 5.00 și 7.00, când era liniște în casă, dar, de când sunt pensionar și perioadele de insomnie se produc des, scriu preponderent noaptea.
Pe scurt, răspunsul la a doua întrebare este tot complex, modalitățile de a scrie, înșiruite într-o ordine temporară, sunt următoarele: a. din punct de vedere al tehnicii: a.1. de mână; a.2. la claviatura unui laptop; b. din punct de vedere al timpului: b.1. frecvent dimineața, între orele 5.00 și 7.00; b.2. preponderent noaptea.

 

Doru Ciucescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lansarea cărților “Trasee de bumerang prin Australia” și “Au-delà du Prout et plus loin”, de Doru Ciucescu

Mâine, 17 august 2018, la ora 13.00, în cadrul Târgului de carte “Libris Neamț”, desfășurat la Roman, va avea loc o dublă lansare de carte, ambele scrise de Doru Ciucescu și apărute sub egida Editurii Rovimed din Bacău. Este vorba de “Trasee de bumerang prin Australia” și “Au-delà du Prout et plus loin”. Aceste cărți vor fi prezentate de criticul literar Petre Isache.

Slogan anticorupție*

Îmi doresc o Românie,

Fără urmă de hoție,

Vreau o patrie bogată,

Nu de guvernanți furată!

 

Doru Ciucescu

 

*Acest slogan a fost strigat de mine la Protestul din Piața Victoriei, din București, de pe 22 iunie 2018

De ce Iran, ca destinație turistică?

De ce Iran, ca destinație turistică? Aceasta a fost întrebarea pusă de mine și, cu siguranță, de ceilalți turiști români din grup, care aproape au ocupat toate locurile unui autocar “Oghab”, fabricat în Iran, după licența suedeză “Scania”, mai ales că, pe de o parte, prețul excursiei s-a ridicat la echivalentul unei treimi din cel al cumpărării unui autoturism de clasă mică, și, pe de altă parte, riscurile existente pentru cetățenii din România ale unui traseu de peste 1.000 de kilometri, parcurs pe rețeaua rutieră dintre nordicul Teheran și sudicul Șiraz, într-o țară musulmană sub embargou internațional impus de Națiunile Unite și Uniunea Europeană, mai ales în zilele premergătoare și în cele imediat următoare denunțării de către administrația Donald Trump a acordului nuclear cu Iranul.

Un prim răspuns și deosebit de personalizat la această întrebare vine de la dubla mea pasiune, de a efectua călătorii – am vizitat peste 50 de țări, din care 29 în afara Europei (1. Algeria, 2. Egipt, 3. Kenya, 4. Maroc, 5. Tunisia, 6. Argentina, 7. Brazilia, 8. Chile, 9. Columbia, 10. Ecuador, 11. Panama, 12. Peru, 13. Uruguai, 14. Cuba, 15. Canada, 16. Mexic, 17. Statele Unite ale Americii,  18. Cambodgia, 19. China, inclusiv Hong Kong și Macao, 20. Emiratele Arabe Unite, 21. India, 22. Iordania, 23. Iran, 24. Israel, 25. Qatar, 26. Vietnam, 27. Taiwan, 28. Australia, 29. Noua Zeelandă) – și, totodată, de a scrie despre o parte dintre ele, eu devenind între timp călătorul-scriitor în șase continente. Cele 10 cărți scrise de mine în această categorie, repartizate pe continente, sunt următoarele: a. Africa: 1. “Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005); b. America de Nord: 2. “America panglicilor cenușii, un vis… românesc” (Rovimed Publishers, Bacău, 2017); 3. “Bătrânul şi Cuba” (Rovimed  Publishers, Bacău, 2014); c. America de Sud: 4. “Condori, lame și… cornutele bisericii și politicii din Peru” (Rovimed Publishers, Bacău, 2018); d. Australia: 5.  “Trasee de bumerang în Australia” (sub tipar la Rovimed Publishers, Bacău, 2018); e. Asia: 6. “Cambodgia supraviețuitorilor din comunismul maximalist al khmerilor roșii” (Rovimed Publishers, Bacău, 2016); 7. “Strălucirii diamantine în Israel” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008); 8. “Vietnam, mumia comunistă reîncarnată în dragon capitalist” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2015); e. Europa: 9. “Grecia năbădăiosului înamorat, Zeus” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,  2009); 10. “Peste Prut si mai departe…” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007).

Un alt răspuns personalizat la întrebarea din titlul acestui text este că am dorit să ajung într-o țară în care dictatorul Nicolae Ceaușescu, cu recordul mondial de 82 de state vizitate ca șef de stat, pe bani publici, a făcut cinci deplasări, mai multe cu două decât, de exemplu, în Statele Unite ale Americii, în perioadele 1-6 septembrie 1969, 15-16 octombrie 1971, 12-13 ianuarie 1973, 27 noiembrie-1 decembrie 1975 și 18-20 decembrie 1989. Dintre aceste “excursii” externe, memorabile au fost a doua, cu ocazia festivităților organizate la Persepolis, pentru a celebra 2.500 de ani de la fondarea statului imperial iranian, când a avut loc un  dineu prelungit, de cinci ore și jumătate, și ultima, cu scopuri oculte, neelucidate convingător nici până în prezent, unul fiind transferul unor lăzi cu lingouri de aur și a milioane de dolari, valori materiale inutile deoarece peste o săptămână hidra bicefală Elema și Nicolae Ceaușescu a fost împușcată lângă un zid al unei garnizoane militare din Târgoviște. Ca o paranteză, printre multele reproșuri pe care le aduc “celui mai împușcat român” – sintagma îmi aparține – este faptul că în 24 de ani de dictatură absolută, de munca plătită extrem de prost a zecilor de mii de militari în termen, prezenți pe toate marile șantiere, s-au construit doar 100 de kilometri de autostradă, între București și Pitești, dar care să treacă neapărat prin Petrești, comuna unde s-a născut Elena Ceaușescu; doar 50 de kilometri, distanța dintre Pitești și Scornicești, mai avea Nicolae Ceaușescu ca să-și tragă autostradă până în curtea casei, în care el s-a născut.

Pentru mine, care am trăit opt ani, acordând asistență didactică în țări cu religie oficială musulmană sunnită, trei în Oran, oraș-port al Algeriei la Marea Mediterană, și cinci la Casablanca, oraș-port al Marocului la Oceanul Atlantic, un interes deosebit l-a reprezentat Iranul și pentru faptul că religia oficială este musulmană șiită. În această țară, am sperat să înțeleg mai bine această mare schismă a religiei musulmane, mai ales că în programul excursiei sunt prevăzute vizite la peste o jumătate de duzină de moschei șiite din Șiraz, Kașan, Isfahan și Iazd. Așteptările mele în acest sens au devenit în mare parte realitate. Astfel, am constatat că moscheile șiite au două minarete, cum am văzut la moscheea Agha Bozorg din Kașan, în timp ce moscheile sunnite au, în general, doar unul. Totuși, moscheile sunnite pot avea mai multe minarete, în funcție de mărimea lor, cum este, de exemplu, Marea Moschee din Mecca, la care numărul minaretelor este șase. O surpriză a fost moscheea șiită Șeic Loftallah, din piața Nakș Jahan, din centrul Isfahanului, care… nu are minarete, motivul acestei ciudățenii fiind faptul că șahul Abbas I, care a domnit în perioada 1 octombrie 1588 – 19 ianuarie 1629, a ordonat construcția ei ca un locaș de cult privat, doar pentru familia lui. Am mai observat că, indiferent de numărul minaretelor, muezinul urcă doar într-unul pentru a chema musulmanii la rugăciune. O altă constatare interesantă a reprezentat-o chemarea șiită la rugăciune, care, spre deosebire de aceea sunnită, adaugă după propoziția “Eu mărturisesc că Muhammad este trimisul lui Allah” propoziția “Eu mărturisesc că Ali este viceregentul (n.a. în persană cu litere arabe, “ولى”, în engleză,  “wali”, pronunțat “uali”) lui Allah”.

De asemenea, o vizită în Iran permite realizarea unei imagini mai apropiate de adevăr despre modul în care le este permis femeilor să se îmbrace după după Revoluția Islamică, din perioada 7 ianuarie 1978 – 11 februarie 1979, care a dus la răsturarea monarhiei cu o vechime de peste 2.500 de ani și transformarea Iranului în republică islamică, altfel spus, s-a înlocuit autocrația monarhilor cu teocrația ayatolahilor. Întrebarea stringentă, care aștepta răspuns pentru mine era: sunt ori nu obligate femeile iraniene să poarte celebrul și, în același timp, odiosul articol vestimentar pentru femeile creștine, veșmânt care acoperă complet corpul, de culoare neagră, lăsând pentru orientarea vizuală doar un petec dreptunghiular de țesătură străvezie (n.a. în persană, cu litere arabe, “برقع”, pronunțat “burka”)? Un răspuns parțial l-am primit chiar în avionul cursei Istanbul – Teheran, când pasagerele din Iran erau îmbrăcate cu o tunică neagră, lungă până la genunchi (n.a. în persană, cu litere arabe, “روپوش”, pronunțat “rupuș”),  și pe cap o eșarfă specială (n.a. în persană, cu litere arabe, “روسرى”, pronunțat “rusari”), care acoperea părul și gâtul, ori o un fel de batic enorm, mare, conform declarației unei românce măritate cu un iranian, cât un cearșaf, care acoperea capul și restul corpului până la glezne, lăsând vederii doar fața (n.a. în persană, cu litere arabe, “چادر”, pronunțat “ceador”).

O excepțională atracție o reprezintă istoria multimilenară a Iranului, cu dovezile ei arheologice, ca, de exemplu, orașele Pasargade și Persepolis, fondate de Cirus II cel Mare, rege al Persiei în perioada 559 – 549 î.Hr. și împărat al Imperiului Persan în perioada 549 – 530 î.Hr., după ce a cucerit Imperiul Medic, respectiv, de Darius I cel Mare, împărat al Imperiului Persan în perioada 522 – 486 î.Hr. Un aspect deloc de neglijat este că ambele situri arheologice, incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, au fost jefuite și distruse în mare parte de armata lui Alexandru Macedon (n.a. născut pe 20 iulie 356 î.Hr., decedat pe 10 iunie 332 î.Hr), după bătălia de la Gaugamela, de lângă actuala localitate Mosul, din Irak, desfășurată pe 1 octombrie 331 î.Hr., când a fost înfrântă decisiv armata persană, condusă de Darius III, împărat al Imperiului Ahemenid în perioada 336 – 330 î.Hr.

Turiștii vin în Iran atrași fiind și de Muzeul Național al Bijuteriilor, situat în interiorul Băncii Naționale a Republicii Islamice a Iranului, unde, de exemplu, este expus “Marea de lumină” (n.a. în persană, cu litere arabe, “دریا نور”, pronunțat “daria nur”), faimosul diamant de 182 de carate, piesa cea mai importantă a tezaurului bijuteriilor coroanei iraniene. Ca o altă paranteză, trebuie făcută precizarea că bogăția cea mai mare din Iran nu este reprezentată de producția de aur sau de diamante, ci de petrol, care ocupă locul cinci în lume, după Rusia, Arabia Saudită, Statele Unite și Irak.

Un interes aparte îl reprezintă mausoleele din Șiraz, dedicate poeților Hafez (n.a. în persană, cu litere arabe, “حافظ””) și Saadi (n.a. în persană, cu litere arabe, “سعدي”), precum și cel din Nișpur, dedicat poetului Omar (n.a. în persană, cu litere arabe, “عمر”) Khayyam (n.a. în persană, cu litere arabe, “خيام”). Acest interes a fost accentuat pentru mine de lectura cărții “Zidul și iedera” (Cartea Românească, București, 1978), cu impresii de călătorie în cinci continente, scrisă de Mircea Malița, care doar în aceste mausolee a observat că “poeziile au luat locul citatelor din Coran în decorarea clădirilor”.

Nu în ultimul rând, Iranul este interesant mai ales pentru cei care au plăcerea de a cumpăra în mirosuri, sunete și culori exotice, oferta fiind relativ generoasă, nu atât calitativ, ci mai mult cantitativ, recomandate fiind bazarurile din Șiraz și Isfahan.

În final, pentru turistul împătimit, Iranul este o țară de vizitat, ca oricare alta, deoarece, făcând încă o dată referire la cartea lui Mircea Malița, “frumusețea nu stă în lucruri, ci în mintea care le contemplă”.

 

Textul face parte din volumul în lucru “Iran, de la autocrația monarhilor la teocrația ayatolahilor”.

Prin versuri ca “Era (steaua) pe când nu s-a zărit” și “Azi o vedem, şi nu e”, Mihai Eminescu l-a precedat pe Albert Einstein în Teoria relativității?*

Opera și viața poetului național Mihai Eminescu nu încetează să ne uimească nici după aproape 130 de ani de la trecerea lui în neființă, atrăgând comentarii mai mult sau mai puțin competente, unele de-a dreptul halucinante. Un comentariu din ultima categorie se referă la faptul că prin poezia “La Steaua”, publicată pe 1 decembrie 1886 în “Convorbiri literare”,  Mihai Eminescu l-a precedat pe Albert Einstein în Teoria relativității.

În primul rând, este de menționat că în lumea oamenilor de știință se știa încă de pe 22 august 1676, de la o comunicare a astronomului Ole Christensen Rømer în cadrul Academiei Daneze, că “luminii îi trebuie un timp pentru a ajunge la noi”, altfel spus, că lumina are o viteză finită. De asemenea, în Teoria relativității restrânse, prin articolul “Despre electrodinamica corpurilor în mișcare”, în germană, “Zur Elektrodynamik bewegter Körper”, publicat pe 30 iunie 1905, “Albert Eistein a postulat că toți observatorii vor obține aceeași valoare a vitezei luminii, indiferent de starea lor de mișcare uniformă și rectilinie.

În prezentul articol, eu nu încerc să demontez halucinanta afirmație că Mihai Eminescu l-a precedat pe Albert Einstein în Teoria relativității, o pretenție care duce patriotismul în derizoiru, ci să arăt că nu doar poezia “La Steaua” se referă, printre altele, la viteza finită a luminii, ci și poezia “Vezi tu steaua”, în germană, “Siehst Du der Stern”, publicată de scriitorul elveţian Gottfried Keller cu mult timp înainte, în 1851.

Pentru a elucida acest aspect important din istoria literaturii universale, voi reda cu litere de tipar normale poezia “La steaua”, a lui Mihai Eminescu, precum și, de această dată cu litere cursive, poezia “Vezi tu steaua”, a lui Gottfried Keller, în germană și, separtă de un asterisc, în traducerea cuvânt cu cuvânt și vers după vers, realizată de mine.

“La steaua”, de Mihai Eminescu: “(1) La steaua care-a răsărit / (2). E-o cale-atât de lungă, / (3) Că  mii  de ani  i-au  trebuit / (4) Luminii să ne-ajungă // (5) Poate de mult s-a stins în drum / (6) În depărtări albastre, / (7) Iar raza ei abia acum / (8) Luci vederii noastre. // (9) Icoana stelei ce-a murit / (10) Încet pe cer se suie; / (11) Era pe când nu s-a zărit, / (12) Azi o vedem, şi nu e. // (13) Tot astfel când al nostru dor / (14) Pieri în noapte-adâncă, / (15) Lumina stinsului amor / (16) Ne urmăreşte încă”.

Siehst Du der Stern * Vezi tu steaua“, de Gottfried Keller: (1) Siehst Du den Stern im fernsten Blau * Vezi tu steaua în albastrul îndepărtat / (2) der Schimmerernd fast erbleicht? * A cărei licărire aproape păleşte? / (3) Sein Licht braucht eine Ewigkeit * Lumina ei are nevoie o eternitate / (4) bis es dein Aug’ erreicht. * Până ce ajunge la ochiul tău. // (5) Vielleicht vor tausend Jahren schon * Poate de o mie de ani deja / (6) zu Asche stob der Stern * În cenuşă s-a transformat steaua, / (7) und doch steht dort sein milder Glanz * Şi totuşi stă acolo luciul ei blând / (8) noch immer still und fern * Încă mereu tăcut şi îndepărtat. // (9) Dem Wessen solchen Scheines gleicht * Ființei umane un astfel de luciu luminează / (10)der ist und doch nicht ist * Care e şi totuși nu e / (11) oh Lieb dein anmutvolles Sein, * Oh amor, existența ta e plină de graţie, (12) wenn du gestorben bist. * Când tu ești mort.

Se observă că nouă versuri din poezia lui Gottfried Keller sunt – ca să nu spun traduse, fără a semnala acest fapt – izbitor de asemănătoare cu unele compuse de Mihai Eminescu, care, aparent, în căutarea rimei, a schimbat marea majoritate a cuvintelor, dar a păstrat ideea. În acest sens, există următoarele situații: I. Un grupaj de câte un vers: (12) “Azi o vedem și nu e.” — (11) “Care e și totuși nu e“; II. Două grupaje de câte două versuri consecutive: II.a. (3) Că mii de ani i-au trebuit / (4) Luminii să ne-ajungă. —  (3) Lumina ei are nevoie o eternitate / (4)  Până ce ajunge la ochiul tău; II.b. (15) “Lumina stinsului amor / (16) Ne urmăreşte încă.” — (11) Oh amor, existența ta e plină de graţie, / (12) Când tu ești mort.; III. Un grupaj de câte patru versuri consecutive: (5) “Poate de mult s-a stins în drum / (6) În depărtări albastre, / (7) Iar raza ei abia acum / (8) Luci vederii noastre. — (5) Poate de o mie de ani deja / (6) În cenuşă s-a transformat steaua, / (7) Şi totuşi stă acolo luciul ei blând / (8) Încă mereu tăcut şi îndepărtat.

De asemenea, în cele două poezii se găsesc patru sintagme foarte apropiate: a. (6) “în depărtări albastre” — (I) “în albastrul îndepărtat; b. (15) “stinsului amor” — (11)amor (12)mort“; c. (3) “mii de ani” — (5)o mie de ani“; d. (8) “vederii noastre” — (4)ochiul tău“.

Deci, pretențiile unor patriotarzi că, prin versuri ca “Era (steaua) pe când nu s-a zărit” și “Azi o vedem, şi nu e”, Mihai Eminescu ar fi avut prioritate în a-l preceda pe Albert Einstein în Teoria relativității, nu sunt justificate măcar prin faptul că un scriitor elvețian, Gottfried Keller, cu 35 de ani înainte, a scris o poezie mult asemănătoare, pe aceeași temă.

 

Doru Ciucescu

 

*Acest text a fost publicat în numărul din iunie 2018 al revistei “Plumb”.

Salonul de carte din Paris, 16-19 martie 2018, prima zi*

Salonul de carte din Paris, în franceză, “Livre Paris”, a avut loc în perioada 16-19 martie 2018, în Parcul de expoziții, situat lângă stația de metrou “Porte de Versailles”. Spre deosebire de cinci ediții anterioare, la acest festival cultural am participat nu doar ca cititor și corespondent… pe cont propriu al revistei “Plumb”, dar și ca autor de carte expusă la standul României. Este vorba de “Les mangeuses de rouge à lèvres de Casablanca” (Rovimed Publishers, Bacău, 2017, 563 pagini, 8 euro), o autotraducere în franceză, corectată de profesoara poloneză Małgorzata Bazan. Pentru marele public francez,  eu sunt… un ilustru necunoscut, situație în care se află cei mai mulți scriitori români, autori ai celor 400 de titluri de carte,  prezente în megapolisul de pe malurile Senei prin “Libris”, librăria din Brașov, acreditată de Institutul Cultural Român pentru publicitatea și desfacerea la “Livre Paris”. Dar, ca urmare a experienței căpătate în cei șase ani, când în cadrul Caravanei “Gaudeamus” am susținut prin dialog direct cu potențialii cumpărători vânzarea cărților mele, apărute sub egida Editurii Didactice și Pedagogice (“Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, “Peste Prut și mai departe…”, “Străluciri diamantine în Israel”, “Grecia năbădăiosului înamorat, Zeus”), după circa patru ore de la deschidere, reprezentanții de la “Libris” mi-au comunicat faptul că am devenit primul scriitor român, al cărui stoc de carte a fost epuizat.

În mass-media, acest eveniment cultural a fost ținut în umbra Târgului de carte de la Leipzig, în germană, “Leipziger Buchmesse”, desfășurat aproape simultan, în perioada 15-18 martie 2018, unde România a fost țară invitată de onoare, la care, printre invitații Institutului Cultural Român, s-au numărat  Hertha Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009, și Mircea Cărtărescu, proaspătul laureat al Premiului “Thomas Mann” pentru Literatură pe anul 2018. Vedetele standului  românesc din Orașul Lumină au fost, în opinia mea, Magda Cârneci, președinta Centrului Român al PEN, Adrian Cioroianu, ambasadorul României la UNESCO, și Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. O altă diferență între cele două prezențe culturale românești, de la Paris și Leipzig a fost sloganul: “România, așa cum nu ați mai citit-o”, în franceză, “Roumanie, comme vous ne l’avez jamais lue”, respectiv, “Zoom în România”, în germană, “Zoom in Rumänien”.

În prima zi, singura la care am participat, motivul fiind de natură financiară, programul manifestărilor a fost următorul: I. 10.30-11.30: întâlnirea literară, referitoare la opera lui Gellu Naum, “La voie du serpent” (Non Lieu, Paris, 2017), carte realizată sub îngrijirea Simonei Popescu, care reunește manuscrise din tinerețea lui Gellu Naum, tradusă în franceză de Sebastian Reichmann, care a părăsit România în 1972, și “Gellu Naum 100” (Institutul Cultural Român, București, 2015), cu o selecție de texte realizată de Sebastian Reichmann, Dan Stanciu și Gheorghe Rasovskzky, albumul în franceză fiind tradus de Sebastian Reichmann, Catherine Răducanu și Luba Jurgenson, în timp ce albumul în engleză fiind tradus de Raluca Tănăsescu, Chris Tănăsescu, Martin Woodside, James Brook și Sasha Vlad. Moderator a fost Petru Răileanu, invitații fiind Magda Cârneci, Sebastian Reichmann,  Michel Carassou și Sanda Roșescu; II. 11.45-13.30: dezbaterea literară, referitoare la cărțile “Istoria benzii desenate românești” (Vellant, București, 2010), de Dodo Niță și Alexandru Ciubotaru, și “Istrati! 1ère partie-Le Vagabond” (Actes Sud, Paris, 2017), cu benzi desenate de Golo, cu numele adevărat de Guy Nadaud, și text în franceză de Panait Istrati. Moderatoarea a fost Aïda Vâlceanu, plecată după 1989 în Franța, unde a devenit ziaristă profesionistă, invitații fiind Dodo Niță, Adrian Cioroianu și Thomas Gabison; III. 14.00-15.00: întâlnirea literară, referitoare la cărțile “Le plan mortel” (Autrement, Paris, 2018), de Bogdan Costin, și “La septième partie du monde” (Non Lieu, Paris, 2017), de Cătălin Pavel, traducătoarea ambelor cărți fiind Florica Courriol. Moderatoarea a fost aceeași Aïda Vâlceanu, invitații fiind Aurélie Julia, Florica Courriol, Bogdan Costin, Cătălin Pavel, Émilie Lassus și Michel Carassou; IV. 15.30-16.30: întâlnirea literară, referitoare la cartea “101 livres ardoises” (Transignum, Paris, 2017), în care fiecare din cei 101 scriitori a caligrafiat cu marker alb pe un fond negru, în franceză, un text privitor la o temă și într-un format propuse de realizatoarea cărții, Wanda Mihuleac, pictorița care a plecat după 1989 din România, deoarece, conform declarațiilor ei, “intuind că situația de confuzie și de mocirlă morală va dura decenii, am decis să iau viața de la început într-o țară cu o veche tradiție democratică – Franța”. Moderator a fost Gilbert Lascaut, invitații fiind unii din cei 101 de scriitori: Linda Maria Baros, Magda Cârneci, Claudiu Komartin, Michel Deguy, Davide Napoli, Guy Chaty, Bluma Finkelstein și Daniel Leuwers; V. 17.00-18.00: întâlnirea literară, referitoare la cărțile “Le poids d’un ange” (Noir sur Blanc, Paris, 2017), de Eugen Uricaru, și “L’été où maman a eu les yeux verts” (Des Syrtes, Paris, 2018), de Tatiana Țîbuleac, născută la Chișinău, rezidentă  la Paris, din 2009, de când a devenit doamna Gould, traducerile în franceză fiind realizate de Marily Le Nir, respectiv, Philippe Loubière. Moderatoarea a fost aceeași Aïda Vâlceanu, invitații fiind Eugen Uricaru, Marily Le Nir, Tatiana Țîbuleac, Olimpia Verger și Philippe Loubière; VI. 18.30-19.30:  dezbaterea literară, referitoare la cartea “Flânerie à Sinaia” (Princeps, București, 2018), de Dan Manea, în traducerea Marianei Negulescu. Moderatoare a fost Mariana Negulescu, invitații fiind Mirela Mathyas. și Mălina Sgondea.

La această ediție a Salonului de carte din Paris am remarcat că cele mai mari aglomerări umane s-au produs la  două standuri vecine cu cel al României (G85). În primul rând am fost impresionat de o coadă cu o lungime comparabilă cu a celor de tip “alimentara ceaușistă”, cu oameni ținând în mână sacoșe goale, dar, de această dată, fiind formată la standul editurii parisiene “J’ai Lu” (I63), cu sute de tineri, având măcar o mână ocupată cu o carte din seria “Outlander” (“Străina”), a scriitoarei americane Diana Gabaldon, mare invitată a acestui salon. Toți așteptau răbdători să obțină pe exemplarele lor câte un autograf din partea autoarei. Cealaltă aglomerare umană mi-a sărit în ochi la standul Rusiei (J22), țară invitată de onoare a salonului parizian. Deși majoritatea covârșitoare a cărților nu erau traduse în franceză, vizitatorii erau atât de prinși în înghesuială, încât de multe ei aveau probleme să ajungă la cărțile de pe rafturi. Eu am trecut pe la standul Rusiei și în anii precedenți, dar așa ceva nu am mai văzut! Să fi crescut oare diaspora rusă atât de mult în ajunul alegerilor prezidențiale, programate în duminica acelei săptămâni?

 

Doru Ciucescu

 

*Acest text a fost publicat în numărul din mai 2018 al revistei “Plumb”.

Lansarea cărții “Condori, lame și… cornutele bisericii și politicii din Peru”, de Doru Ciucescu

Miercuri, 7 februarie 2018, la ora 17, la sediul Filialei din Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, va avea loc lansarea cărții “Condori, lame și… cornutele bisericii și politicii din Peru”, de Doru Ciucescu, scriitorul român în viață, cu cele mai multe cărți de călătorie.  Despre carte vor vorbi scriitorul Calistrat Costin, președintele Filialei din Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, și criticul literar Petre Isache.

Mercredi, le 7 février 2018, à 17 heures, au siège de la Filiale  à Bacau de l’Union des écrivains de la Roumanie, aura lieu la présentatiom du livre “Condors, lamas et … les cornus de l’église et de la politique au Pérou”, de Doru Ciucescu, l’écrivain roumain en vie, avec le plus grand nombre de livres de voyage.   Sur le livre vont parler l’écrivain Calistrat Costin, le président de la Filiale  à Bacau de l’Union des écrivains de la Roumanie, et le critique littéraire Petre Isache.