America panglicilor cenuşii, un vis… românesc (1)*

Constantin Brâncuşi în America,

toamna anului 1926, la vama din New York,

“Pasăre în văzduh”, din 1926,

evaluată la… 60 de cenţi,

considerată… “ustensilă de bucătărie”,

în prezent la Muzeul de Artă din Seattle,

Muzeul de Artă Modernă din New York

cu… 11 sculpturi, printre care… două

“Pasăre în văzduh”, din 1928 şi din 1941,

Muzeul Regional de Artă din Los Angeles

cu… două “Pasăre în văzduh”,

a doua din 1926 şi prima din 1927,

Muzeul şi Grădina de Sculptură Hirshhorn

din Washington cu “Muză dormind”,

Muzeul de Artă din Philadelphia

cu “Torsul unui tânăr”,

7 martie 1952, culturnici în număr de… 14,

printre care Mihail Sadoveanu şi Geo Bogza,

au respins moştenirea… gratuită, constituită

din… 200 de lucrări şi… atelierul din Paris,

făcută României de Constantin Brâncuşi,

un… “reprezentant al burgheziei decadente” 

 

În peregrinările mele prin Statele Unite ale Americii am simţit o singură prezenţă spirituală românească, Constantin Brâncuşi, născut pe 19 februarie 1876, la Hobiţa, decedat pe 16 martie 1957, la Paris, plecat pe jos în Franţa, unde şi-a continuat studiile în arte frumoase şi a ajuns celebru în toată lumea.

El a sosit pentru prima oară în Statele Unite ale Americii pe 12 martie 1914, cu ocazia deschiderii unei expoziţii personale la Galeria “Photo Secession”, din New York, unde a reuşit să vândă lucrări în valoare de 10.000 de dolari, o sumă enormă în acele vremuri, echivalentă cu 240.000 de dolari în zilele noastre. Atunci, lucrările de artă erau vămuite cu 40 de procente, aşa că statul american i-a impus o taxă de 4.000 de dolari.

Ulterior, începând din 1922, legislaţia americană s-a schimbat şi operele de artă au fost exceptate de taxe vamale. Dar, în toamna anului 1926, Edward Steichen a sosit la New York cu prima variantă a sculpturii “Pasăre în văzduh” (n.a. de-a lungul timpului au fost realizate 15 sculpturi “Pasăre în văzduh”), pe care o cumpărase de la Constantin Brâncuşi. Atunci vameşii au considerat lucrarea drept “ustensilă de bucătărie” şi au evaluat-o la… 60 de cenţi, aplicând şi taxa vamală de 40 de procente. Puţin mai înainte, Marcel Duchamp sosise tot la New York cu 20 de sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi, pentru a fi expuse la expoziţii cu vânzare, organizate la New York şi Chicago. La fel, vameşii au fost intrigaţi de o altă variantă a sculpturii  “Pasăre în văzduh”, pe care nu au considerat-o operă de artă şi au vămuit-o. Nici celelalte lucrări nu au avut o soartă mai bună. În consecinţă, pe 21 octombrie 1927 a început un proces la New York, în care Constantin Brâncuşi a cerut anularea taxei vamale pentru operele sale, deoarece ele sunt opere de artă. Sculptorul român a fost susţinut de numeroase personalităţi culturale, printre care expertul în artă Jacob Epstein, fotograful  Edward Steichen, sculptorul Marcel Duchamp, poetul Ezra Pound şi scriitorul Henri-Pierre Roché. În timpul procesului, “Pasăre în văzduh” a fost expusă ca probă, iar judecătorul a pus tuturor reclamanţilor prezenţi (n.a. Constantin Brâncuşi nu a asistat la proces) întrebarea: “Dacă aţi fi văzut-o în pădure, v-aţi fi gândit că este vorba de o pasăre?” Procesul a fost câştigat de Constantin Brâncuşi, iar sculptura “Pasăre în văzduh”, adusă de Edward Steichen în Statele Unite ale Americii, este expusă în prezent la Muzeul de Artă din Seattle.

Eu nu am avut ocazia să ajung la Seattle, dar, când am ajuns prima oară la New York, în aprile 1999, programul meu a inclus şi vizitarea  Muzeului de Artă Modernă, unde am văzut o sală destinată exclusiv lui Constantin Brâncuşi, cu următoarele sculpturi: 1. “Pasărea măiastră”, din marmură, din 1912; 2. “Mademoiselle Pogany”, din bronz, din 1913 (n.a. după “Mademoiselle Pogany”, din marmură, din 1912); 3. “Coloana infinitului”, din lemn de stejar, din 1918; 4. “Noul născut”, din bronz, din 1920 (n.a. după “Noul născut”, din marmură, din 1915); 5. “Socrate”, din lemn de stejar, din 1922; 6. “Cocoşul”, din lemn de cireş, din 1924; 7. “Pasăre tânără”, din bronz, din 1928; 8. “Pasăre în văzduh”, din bronz, din 1928; 9. “Peşte”, din marmură, din 1930; 10. “Negresa blondă”, din bronz, din 1933 (n.a. după “Negresa blondă”, din marmură, din 1928); 11. “Pasăre în spaţiu”, din bronz, din 1941.

Tot aşa, am admirat sculpturile “Muză dormind” (n.a. de-a lungul timpului au fost realizate şapte sculpturi “Muză dormind”), din bronz, din 1910, expusă la Muzeul şi Grădina de Sculptură Hirshhorn din Washington, şi “Torsul unui tânăr”, din lemn de arţar, din 1917, expusă la Muzeul de Artă din Philadelphia.

Interesant mi se pare faptul că în cartea “America ogarului cenuşiu” (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977, autor Romulus Rusan), de 373 de pagini,   în cele 12 rânduri dedicate lui Constantin Brâncuşi, sunt menţionate doar opt lucrări expuse la Muzeului de Artă Modernă din New York, citez: “Cele opt lucrări («Pasărea măiastră», «Mademoiselle  Pogany»”, «Noul născut», «Socrate», «Cocoşul», «Pasărea în spaţiu», «Peştele», «Negresa albă») arată în ansamblu extraordinar de unitare (…)”.

Rezultă că, din 1974 până în 1999, Muzeului de Artă Modernă din New York a mai cumpărat trei lucrări ale lui Constantin Brâncuşi.

Lucrările lui Constantin Brâncuşi, cu cetăţenie franceză acordată tocmai pe 13 iunie 1952, s-au vândut şi se vând cu sume de ordinul milioanelor de dolari. Semnificativ mi se pare apelul din luna mai 2016, al premierului Dacian Julien Cioloş, adresat românilor: “Daţi un leu pentru «Cuminţenia pământului»!” Pentru cumpărarea de la proprietari a acestei sculpturi, cu scopul de a intra în patrimoniul statului, guvernul a alocat 5.000.000 de euro, restul până la 11.000.000 de euro rămânând să fie obţinut prin donaţii.

Iată că acum trebuie să plătim, ceea ce în perioada dictaturii proletariatului, aliat cu ţărănimea muncitoare ni s-a oferit gratis! Mai precis, pe 7 martie 1952, culturnici în număr de… 14, printre care Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, George Călinescu (n.a născut Gheorghe Vişan), Iorgu Iordan, Ion Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius (n.a. născut Dumitru Panait), au respins moştenirea… gratuită, constituită din… 200 de lucrări şi… atelierul din Paris, făcută României de Constantin Brâncuşi, deoarece el a fost considerat un… “reprezentant al burgheziei decadente”.

Nimic nou sub soare! Cu rarele excepţii, care nu fac decât să confirme regula, culturnicii dejisto-ceauşişti, pe de o parte, feţuitorii deşănţaţi ai comunismului, pe de altă parte, cu o mânie proletară caracteristică, au ştiut, ştiu şi vor şti să răşluiască reprezentanţi ai spiritualităţii româneşti pe criterii… că este burghez decadent… că este anticomunist… că este… că nu este…

 

Doru Ciucescu

 

* Din volumul în lucru “America panglicilor cenuşii, un vis… românesc”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *