File din istoria şoptită a românilor (10)

Asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu,

a decemvirilor şi a nicadorilor a fost făcută

 sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române,

iar a altor 242 de fruntaşi legionari

sub oblăduirea Armatei Române

Biserica Ortodoxă Română şi Armata Română sunt două instituţii de bază ale României, ele bucurându-se, în general, de o mare încredere în rândul populaţiei. iar cel care le aduce atingeri, chiar şi pe drept, riscă să fie acuzat de lipsă de patriotism.

Cu toate acestea, când Biserica Ortodoxă Română şi Armata Română au intervenit în politică, conducând chiar guverne prin reprezentanţi ai lor, înalţi prelaţi, respectiv, ofiţeri superiori, s-au înregistrat numeroase derapaje de la statul de drept.

În acest sens, revelator mi se par două evenimente din perioada interbelică, perioadă de mare înflorire a României, şi anume evenimentele din noaptea dintre 28 şi 29 noiembrie 1938, sub guvernul Patriarh Miron Cristea (2) (n.a. preşedinte al Consiliului de Miniştri, în perioada 30 martie 1938 – 31 ianuarie 1939), precum şi din noaptea dintre 21 spre 22 septembrie 1939, sub guvernul general Gheorghe Argeşanu (n.a, preşedinte al Consiliului de Miniştri, în perioada 21-28 septembrie 1939).

În primul caz, Corneliu Zelea Codreanu, supranumit Căpitanul,  împreună cu nicadorii (n.a legionarii Nicolae Constantinescu, Ion Carinca şi Doru Belimace) şi decemvirii (n.a. legionarii Ion Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Iosif Bozântan, Ion Caratănase, Ștefan Curcă, Ștefan Georgescu, Ion Pele, Grigore Ion State, Ion Trandafir şi Radu Vlad) au fost executaţi deoarece, conform motivării oficiale, ei ar fi încercat să evadeze.

Corneliu Zelea Codreanu, născut pe 13 septembrie 1899, la Huşi, cu numele Corneliu Zielinski, absolvent de liceu militar şi cu studii  în drept, a avut o ascensiune politică fulminantă, în care naţionalismul, ortodoxismul, anticomunismul, antisemitismul şi cultul morţii au jucat un rol primordial.

Pe 20 mai 1922, el a fondat Asociația Studenților Creștini, înlocuind, totodată,  Asociaţia Studenţilor în Drept, al cărei preşedinte ajunsese.  La începutul anului universitar 1922/1923, aflând că nu se va mai ţine slujba religioasă, el s-a baricadat într-un amfiteatru. La puţin timp după aceea, Corneliu Zelea Codreanu a fost exmatriculat din facultate. Fiind foarte bun cunoscător al limbii germane de la Eliza, mama sa, născută Brauner,  de origine germană, el a plecat în Germania, unde a încercat să-şi continue studiile în drept, dar şi să înceapă o afacere comercială. Aşa a ajuns să  cunoască activitatea ieşită din comun, teatrală, de paradă, a lui Adolf Hitler,  proaspătul  membru al Comitetului Executiv al Partidului Muncitoresc Național – Socialist German (n.a. în germană, “Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”), cunoscut şi cu abrevierea Partidul Nazi, de la prima şi ultima silabă. Corneliu Zelea Codreanu a fost atât de plăcut impresionat de agitaţia şi uniforma Cămăşilor Brune, o denumire neoficială a Batalioanelor de Asalt din Germania, încât mult mai târziu, la nunta de pe 14 iunie 1925, cu Elena Ilinoiu, la care au venit să asiste peste 80.000 de oameni, mirii au purtat pe cap o coroană cu zvastică.

Pe 4 martie 1923 s-a înfiinţat Liga Apărării Naţional – Creştine, preşedinte fiind ales Alexandru C. Cuza, iar Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea partidului la nivel naţional. Orientarea naţionalistă şi antisemită a partidului a avut ocazia să se afirme după 23 martie 1923, când s-a modificat articolul 7 din Constituţie, în sensul că evreii aflaţi pe teritoriul României să poată primi automat cetăţenia română. Atunci Corneliu Zelea Codreanu a fost unul dintre principalii agitatori printre studenţi şi organizatori ai manifestaţiilor de stradă, urmate de ciocniri cu poliţia

Ulterior, pe 24 iunie 1927, Corneliu Zelea Codreanu, nemulţumit, se pare, că nu a reuşit să fie ales deputat cu Liga Apărării Naţional – Creştine, se desprinde de acest partid şi înfiinţează Legiunea Arhanghelului Mihai, denumită şi Mişcarea Legionară, ca o organizaţie paramilitară, inspirată de modelul Batalioanelor de Asalt din Germania (n.a. “Sturmabteilung”, cu acronimul S.A.) şi a Eşalonului de Protecţie din Germania (n.a. în germană, “Schutzstaffel”, cu acronimul S.S.,  care a fost un fel de gardă pretoriană pentru Adolf Hitler).

În 1929, din motive electorale, Corneliu Zelea Codreanu a înfiinţat partidul Garda de Fier, ca un “gard împotriva expansiunii comunismului”. Pe 11 ianuarie 1931 a fost dizolvată Garda de Fier de către guvernul George G. Mironescu (2) (n.a. a guvernat în perioada 10 octombrie 1930 – 17 aprilie 1931), cu Ion Mihalache în funcţia de ministru la Interne. În urma unui proces, acestui partid i s-a ridicat interdicţia şi, la alegerile parţiale din 31 august 1931, Corneliu Zelea Codreanu a devenit deputat de Neamţ. În acest mandat, Corneliu Zelea Codreanu s-a făcut remarcat prin atitudinea luată contra Legii Conversiunii Agricole, prin care s-a propus reducerea la jumătate a datoriilor la bănci a proprietarilor de pământ, el arătând că, dacă ţăranii aveau o datorie medie de circa 30.000 lei, alţi “ţărani” aveau datorii de ordinul milioanelor de lei, ca de exemplu, Constantin Argetoianu, cu o datorie de 80.000.000 de lei, sau Nicolae Titulescu, şi el cu o mare datorie, de 20.000.000 de lei, bani împrumutaţi nu numai pentru cheltuieli agricole. Cu toate aceste inechităţi, legea a fost aprobată.

Pe 17 martie 1932 a fost din nou dizolvată Garda de Fier de către guvernul Nicolae Iorga (n.a. a guvernat în perioada 8 aprilie 1931 – 5 iunie 1932). Încă o dată, pe 10 decembrie 1933, a fost dizolvată Garda de Fier de către guvernul Ion Gheorghe Duca (n.a. a guvernat în perioada 14 noiembrie – 29 decembrie 1933).

În acelaşi an, pe 29 decembrie, ca represalii, Ion Gheorghe Duca a fost asasinat de către nicadori, care s-au predat autorităţilor şi au fost arestaţi.

Patru ani mai târziu, pe 16 iulie 1936, decemvirii l-au asasinat pe colegul lor de partid, pe Mihai Stelescu, cel care a fost desconspirat că a plănuit asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi apoi, după ce a fost iertat de Senatul Mişcării Legionare, a început să-l critice aspru pe acelaşi Corneliu Zelea Codreanu. Ca şi nicadorii, decemvirii s-au predat autorităţilor.

Ca o paranteză, trebuie menţionat că mult înainte, pe 24 octombrie 1924, şi Corneliu Zelea Codreanu a fost acuzat de crimă, când l-a împuşcat mortal pe Mihai Manciu, prefect de Iaşi. Pe 25 mai 1925, în urma sentinţei procesului, care a avut loc la Turnu Severin,  Corneliu Zelea Codreanu a fost achitat, pe motiv de legitimă apărare, ceea ce i-a adus o mare notorietate în toată ţara.

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938 cei 14 legionari, Căpitanul, nicadorii şi decemvirii, au fost transferaţi de la Râmnicu Sărat la Jilava. Pe drum au fost executaţi de jandarmii însoţitori. La Jilava, trupurile lor neînsufleţite au fost aruncate într-o groapă comună şi acoperite cu var şi pământ.

Aceste oribile asasinate au fost plănuite şi executate de guvernul Patriarh Miron Cristea (2), adică sub oblăduirea prelatului cu cea mai mare funcţie din Biserica Română. Este un exemplu nefericit de amestec în politică a Bisericii Ortodoxe Române  Este revelatoare în acest sens şi declaraţia Patriarhului Miron Cristea, de pe 27 februarie 1938, din timpul primului mandat de guvernare (n.a. preşedinte al Consiliului de Miniştri, în perioada 11 februarie – 29 martie 1938), cu ocazia promulgării noii constituţii, prin care regele nu numai că domnea, dar şi guverna: “Astăzi s-a distrus hidra cu 29 capete electorale (n.a. numărul partidelor), care a învrăjbit fără nici un folos pe toţi, spre paguba ţării întregi”

Este evident că vina pentru execuţiile celor 14 legionari nu a aparţinut numai Patriarhului Miron Cristea, dar şi lui Armand Călinescu, ministru la Interne, precum şi, în cea mai mare parte, regelui Carol II, care, conform noii constituţii a fost “capul statului”.

Mai trebuie adăugat faptul că regele Carol II a hotărât asasinarea celor 14 legionari, consideraţi de el principalii adversari politici, după vizita pe care a făcut-o pe 24 noiembrie 1938 lui Adolf Hitler, la Berchtesgaden. Atunci el a fost ameninţat cu anihilarea (n.a. în germană, “Verninchtung”), deoarece   a refuzat recomandările venite de la “führer”, printre care, cea mai rea pentru regele român, să aducă la guvernare Garda de Fier.

Faptul că la plebiscitul de pe 24 februarie 1938, din cei  4.303.064 de alegători înscrişi la vot, noua constituţie a fost acceptată de 4.297.221 de alegători, a arătat o anumită apetenţă pentru dictatură a românilor de atunci, care a fost explicată de Emil Cioran astfel: “Democraţia n-a putut face din prostimea eternă  un factor activ al istoriei (…) Mulţimea aistorică n-are decât un ideal: pierderea libertăţii (inutile). Ea nu vrea să judece, alţii să o facă şi să-şi ia răspunderea şi, de frica anarhiei, ea se încântă de teroare.”

În al doilea caz, 242 de fruntaşi ai Mişcării Legionare au fost asasinaţi, circa 90 de procente din elita legionară. Cadavrele celor asasinaţi au fost expuse pe străzi, ca să fie văzute de populaţie.

Această reacţie oribilă, nepermisă într-un stat de drept, a fost provocată de asasinarea lui Armand Călinescu, pe 21 septembrie 1939, de către un grup de legionari, condus de Miti Dumitrescu, format din Ion Ionescu, Ovidiu Isaia, Ion Moldoveanu, Gheorghe Paraschivescu, Cezar Popescu, Traian Popescu, Marin Stănciulescu şi Ion Vasiliu.

Armand Călinescu, în momentul asasinării, a fost preşedintele Consiliului de Miniştri (n.a. preşedinte al Consiliului de Miniştri, în perioada 7 martie – 21 septembrie 1939), cumulând şi funcţia de ministru la Apărarea Naţională.

În aceeaşi zi, 21 septembrie 1939, regele Carol II l-a numit pe generalul Gheorghe Argeşanu în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, care a stat în funcţie doar o săptămână, până pe 28 septembrie.

Asasinii lui Armand Călinescu au fost prinşi şi aduşi chiar la locul crimei, la intersecţia dintre podul Cotroceni şi strada Barbu Ştirbei, unde au fost împuşcaţi, iar cadavrele lor   au fost lăsate câteva zile la vedere. Au mai fost împuşcaţi 147 de fruntaşi legionari, aproximativ câte trei din 52 de judeţe (n.a. România Mare a avut 71 de judeţe), ale căror cadavre, tot aşa, au fost lăsate câteva zile la vedere.  De asemenea, au fost executaţi 95 de legionari aflaţi în detenţie.

Este evident că vina pentru execuţiile celor 242 de legionari nu a aparţinut numai generalului Gheorghe Argeşanu, dar şi unui alt general, Gabriel Marinescu, ministru la Interne, precum şi, ca şi în cazul asasinatelor din noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, în cea mai mare parte, regelui Carol II, care, conform noii constituţii a fost, aşa cum am mai menţionat, “capul statului”.

Cele două nopţi, dintre 28 şi 29 noiembrie 1938, sub guvernul Patriarh Miron Cristea (2) şi dintre 21 spre 22 septembrie 1939, sub guvernul general Gheorghe Argeşanu, au constituit cele mai negre pagini din istoria de 22 de ani a României Mari.

Ele au aruncat câte o pată mare şi neagră asupra reputaţiei Bisericii Ortodoxe Române şi a Armatei Române, mai ales că ele, la momentul respectiv, nu a luat atitudine împotriva acestor crime.

De aceea, despre implicarea Bisericii Ortodoxe Române şi a Armatei Române în aceste crime oribile, fără procese de judecată,  nu s-a vorbit deloc în timpul regimului comunist dejisto – ceauşist, pentru a proteja doar Armata Română, pe care Nicolae Ceauşescu a folosit-o tot în scopuri criminale, în reprimarea demonstraţiilor, de exemplu, de la Timişoara, demonstraţii începute pe 17 decembrie 1989, când au fost împuşcaţi 59 de martiri ai revoluţiei.

În perioada de după 1989 se vorbeşte foarte puţin sau deloc, mai ales din partea oficialităţilor, despre implicarea Bisericii Ortodoxe Române şi a Armatei Române în crimele oribile din perioada dictaturii carliste, pentru a nu scădea încrederea populaţiei în cele două instituţii.

Dar, dacă nu spunem adevărul despre Biserica Ortodoxă Română şi  Armata Română, că ele, uneori, prin reprezentanţii lor, au fost folosite ca instituţii de opresiune criminală,  nu  vom trage învăţăminte corespunzătoare din istorie, nu vom fi pregătiţi pentru ca să evităm repetarea istoriei.

 

Doru Ciucescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *