La statuia* din Chişinău a lui Mihai Eminescu

Sub bolţi de ramuri, în freamăt de frunze, pe Aleea Clasicilor,

Înşiruite mărgăritare statuare, o prea frumoasă cale a aştrilor,

În zumzet molcom de albine, în zborul şăgalnic al fluturilor,

Luceferi  ai spiritului  românesc, icoane de aur ale scripturilor.

 

Întristat şi rece, poetul mândrelor plaiuri, dintre  Nistru şi Tisa,

În România sunt  răni deschise: hotarului Nistru i se simte lipsa,

Din est străbate duhoarea prafului de puşcă, al duşmanului,

Ameninţarea de-a fi din nou sub ciubota de iuft a muscalului.

 

Prin faţa statuii, proletari şi împăraţi, adulatori şi detractori trec,

Politicieni cinstiţi şi corupţi, ce viaţa cu afaceri murdare o petrec.

Tu, Mihai, să nu mai stai, ia condeiul tău  năvalnic, te implor,

Să combaţi toţi epigonii, ca în “Timpul”, este ultimul meu dor.

 

 

Doru Ciucescu

 

 

*Statuia lui Mihai Eminescu, de pe Aleea Clasicilor, din Chişinău, realizată de Lazăr Dubinovschi în 1957, a fost inaugurată o dată cu respectiva alee, pe 29 aprilie 1958, împreună cu alte 11 statui, ale scriitorilor: Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, Dimitrie Cantemir, Ion Creangă, Alecu Donici, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Hâşdeu, Nicolae Milescu, Constantin Negruzzi, Alecu Russo şi Constantin Stamati.