Salonul de Carte din Paris, 20-23 martie 2015, prima zi*

     România a reuşit,  după zguduitoarele frământări interne ale Institutului Cultural Român, culminate cu plecarea intempestivă a doamnei Simona Fulicea, director la Paris, să afişeze pe internet programul participării sale doar cu două zile înainte de începerea Salonului de Carte din Paris, ediţia 2015. Ca o paranteză, în trecut, în afară de cazul când director a fost Alexandru Dobrescu, care mă cunoştea  din cadrul filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, de care aparţin şi eu, am avut parte de o primire arogantă, aristrocratică, dar în acest an, am fost primit cu respectul cuvenit, măcar ca pentru un plătitor de taxe şi impozite, din care o câtime se duce în salariile angajaţilor celor care reprezintă interesele românilor în străinătate, iar aici  doresc să o menţionez pe extrem de amabila Doina Marian, ca pe o “rara avis”.

Venind pe cont propriu, după o călătorie de 45 de ore cu autocarul şi cazare, “după buget”, cum ar zice Conu’ Iancu, de 35 de euro “la nuité, salle de bain inclue”, în zona pariziană Château Rouge, unde ai impresia că te găseşti mai degrabă pe străzi, de exemplu, din Maghreb, am fost nevoit să reduc sejurul meu la o zi şi să plătesc o dată cei 12 euro pentru biletul de intrare.

Nu a fost greu să găsesc P 78, unde s-a aflat pavilionul României, deoarece el a fost vecin cu cel al Braziliei, “pays à l’honneur”, care şi-a anunţat în forţă prezenţa, mai ales sonor. La o mică distanţă s-a aflat şi pavilionul Poloniei, care a avut Wroclaw şi Cracovia ca “villes invitées”. Spaţiul pavilionului mi s-a părut mai întins decât cel din 2014, iar la Paris chiriile sunt mari, fapt confirmat şi de Lilian Zamfiroiu, preşedintele Institutului Cultural Român, care mi-a spus că bugetul afectat acestui salon este de circa 85.000 de euro, cu circa 25.000 mai mare decât cel de anul trecut, chiar dacă  “s-au făcut unele economii, găsindu-se un hotel cu 130 de euro pe noapte pentru scriitorii invitaţi, faţă de 150 de euro, cât permit normele în vigoare”.

Pentru mine, prima zi de  participare românească la Salonul de Carte din Paris s-a desfăşurat sub semnul prezenţelor scriitorului Mircea Cărtărescu, clasat pe lista scurtă a candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură din 2015, precum şi a Principesei Maria a României, care, conform unui comunicat al Casei  Regale a României, s-a mutat definitiv în România, după Principesa Moştenitoare Margareta, în 2000, şi Principele Nicolae, în 2012.

Alături de cărţi de la 30 de edituri, selectate de Institutul Cultural Român, săritoare în ochi  a fost prezenţa masivă a Editurii “Humanitas”, care a venit în capitala “Hexagonului” cu o dubă de 2,5 tone de cărţi, inclusiv cu o casieriţă, amintindu-mi de vremea guvernării Tăriceanu, când, de exemplu, această editură trimetea pe bani publici cărţi cu alte dube la Biblioteca Judeţeană din Bacău, careia nu i-a ajuns un an ca să înregistreze în scripte ceea ce a primit. Multe cărţi purtau menţiunea “publicat cu concursul Institutului Cultural Român”, ceea ce eu nu am văzut în cele două ediţii precedente la care am participat. A început să apară o transparenţă în modul cum se cheltuie bugetul Institutului Cultural Român! Aşa am aflat că cea mai mare parte a scriitorilor români, traduşi şi publicaţi în străinătate, au ajuns în această situaţie pe bani publici. Nu dau nume şi titluri de cărţi pentru că lista ar fi extrem de lungă pentru spaţiul tipografic al acestui articol. Nu este cazul meu, eu am o carte tradusă de mine şi publicată la Paris, dar pe cheltuiala mea!

Programul primei zile a cuprins următoarele activităţi: 1) dezbaterea “Literatura feminină, femininul în literatură”, tema principală a participării Institutului Cultural Român din Paris la acest salon de carte; 2) dezbaterea “Imaginarul feminin”; 3) primirea cărţilor lui Mircea Cărtărescu în Franţa;  4) prezentarea cărţii “Nouvelles de la Grande Guerre”(Éditions Zoé, 2014), cu texte reunite de Laure Pécher; 5) lansarea cărţii “Sara” (Éditions Actes Sud, 2014), de Ştefan Agopian, carte tradusă de Laure Hinkel; 6) prezentarea cărţii “Esclaves sur Uranus” (Éditions Non lieu, 2014),   de  Ioan Popa, carte tradusă de Florica Ciodaru-Courriol; 7) prezentarea cărţii “Qui veut la peau d’Andreï Mladin?” (Éditions Genèse, 2014),    de  George Arion, carte tradusă de Sylvain Audet; 8) masă rotundă cu tema “România în jurnalismul francez în timpul celui de a doua jumătăţi a secolului trecut, plecând de la volumul “Journalistes français dans la Roumanie comuniste (1974-1989)” (Éditions Orizons, 2014), cu texte de Robert Walser, Arthur Conan Doyle, Henri Barbusse, Richard Weiner, Liviu Rebreanu, Alexis Tolstoï, Stefan Zweig, Rudyard Kipling, Albert Londres, Italo Svevo, toate reunite de Radu Ciobotea; 9) prezentarea revistei “Seine et Danube”, relansată în 2015 de Dumitru Tsepeneag şi Virgil Tănase.

Prima activitate a început sub  auspiciile dinamicei moderatoare Linda Maria Baros, poate cea mai cunoscută tânără româncă în Franţa culturală,  laureată a Premiului de poezie Guillaume Apollinaire, membră titulară a Academiei Mallarmé, doctor în literatură comparată la Universitatea Paris – Sorbonne, conferenţiar la aceeaşi universitate. Invitaţi au fost Dinu Flămând, exilat în anii ’80 în Franţa, fost jurnalist la “Radio .France Internationale” între aprilie 1989 şi aprilie 2009, diplomat la Ministerul Afacerilor.Externe, Florina Ilis, laureată a Premiului pentru Proză al revistei “România literară” şi a Premiului “Ion Creangă” al Academiei Române, şi Aïda Vâlceanu, jurnalistă profesionistă franceză şi agent cultural francez. S-a menţionat faptul că tema “Literatura feminină, femininul în literatură” este rugoasă, plină de clişee şi de sintagme. Întrebată cum se face că se exprimă atât de bine în limba franceză, Aïda Vâlceanu a răspuns nonşalant: “Parce que je couche avec un Français”.

Dezbaterea “Imaginarul feminin” a avut ca moderator pe Bianca Burţa-Cernat, doctor în filologie, cercetătoare la Institutul de Istorie şi Teorie Literară “George. Călinescu”. Invitaţi au fost Simona Popescu, profesor universtar  la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, .Victoria Fonari, conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat a Moldovei, din Chişinău, Nina Corcinschi,  director al Centrului de Literatură şi Folclor din cadrul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, din Chişinău, laureată a Premiului Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru critică literară, Ioana Crăciunescu, actriţă, regizor de teatru, poetă, laureată a Premiului “Nichita Stănescu” acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor, Selyem Zsuzsa, cu doctorat la Institutul de Estetică din Budapesta, conferenţiar la Departamentul de Literatură Maghiară al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. S-a subliniat ideea că  există o anumită sensibilitate specifică femeii-autor, care permite să se vorbească despre literatura feminină, dar că expresivitatea literaturii este indiferentă de faptul că autorul este femeie ori bărbat.

A treia activitate a fost, în opinia mea, punctul culminant al zilei. Moderator a fost Aïda Vâlceanu, iar alături de ea au fost Mircea Cărtărescu, conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, şi Nicolas Cavaillès, laureat la Premiului Goncourt pentru Nuvelă, traducătorul cărţii “Le Levant” apărut în 2014 sub egida editurii “Paul editeur”. După ce a spus în franceză că nu a studiat limba lui Voltaire în şcoală, Mircea Cărtărescu a vorbit tot timpul numai în limba română. Nicolas Cavaillès, care trebuia să traducă în franceză vorbele lui Mircea Cărtărescu, n-a reuşit să ţină ritmul (sic) şi a cedat rolul de interpret Aïdei Vâlceanu, care s-a descurcat foarte bine, adică punea întrebări în română, le traducea în franceză, Mircea Cărtărescu răspundea în română, iar  Aïda Vâlceanu traducea răspunsurile în franceză. “Pentru a face traductibil romanul «Levant», am muncit trei luni şi l-am transformat în proză, ceea ce i-a redus valoarea cu o treime”, a declarat Mircea Cărtărescu. De asemenea, Mircea Cărtărescu a apreciat că traducerea făcută de Nicolas Cavaillès este un “mic miracol”. În final, Mircea Cărtărescu a remarcat faptul că în Germania el este mai bine cunoscut decât în Franţa.

Următoarea activitate s-a desfăşurat în absenţa coordonatoarei cărţii. Moderator a fost istoricul Matei Cazacu, plecat ilegal din ţară în 1973, doctor în istorie la Universitatea Paris I, fost colaborator la posturile de radio “Europa Liberă”, “Vocea Americii”, “Radio France Internaţionale”, director de cercetare la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Paris. Invitaţi au fost Eugen Uricaru, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, care, dacă la ediţia din 2013 a Salonului de Carte din Paris a vorbit în franceză, anul acesta a preferat să vorbească numai  în limba română şi să fie tradus de Matei Cazacu, singurul capabil să facă această muncă, deoarece ceilalţi invitaţi au fost doi francezi, jurnaliştii şi scriitorii  Gerald Messadié şi Jean-Louis Courriol. Interesantă a fost intervenţia scriitorului Eugen Uricaru, care a pus în discuţie problema colaboraţionalismului în timpul ocupaţiei străine, cum a fost cazul lui Tudor Arghezi în timpul ocupaţiei germane a unei mari părţi din România în Primul Război Mondial, precum şi afirmaţia că prin anexarea Crimeii de către Federaţia Rusă, s-a intrat în al Treilea Război Mondial.

A cincea activitate a fost moderată de scriitoarea Simona Sora, laureată a Premiului  “Ion Creangă”, acordat de Academia Română. Ştefan Agopian fiind absent, singura invitată prezentă a fost chiar Laure Hinkel, traducătoarea cărţii. Un conţinut stratificat biblic, ezoteric şi oniric, aceasta a fost, pe scurt, caracterizarea făcută de cele două participante la lansarea traducerii cărţii.

La punctul şase al programului, moderator a fost Petre Răileanu, stabilit din 1992 în Franţa, cu o Diplomă de Studii Aprofundate obţinută în 1993 la Universitatea Paris I. Ioan Popa fiind absent, singura invitată a  fost Florica Ciodaru-Courriol, doctor în filologie la Universitatea Lyon 2.  S-a evidenţiat dificultatea traducerii în franceză a ordinelor superiorilor către cei 1.500 de militari, care au lucrat la edificarea Casei Poporului, actuala Casa Republicii, din centrul Bucureştiului.

Moderatorul punctului al şaptelea a fost Cristina Hermeziu, stabilită din 2004 la Paris, cu studii postdoctorale la Universitatea Paris II, corespondentă la ziarele “Adevărul”, “Dilema Veche” şi “Evenimentul zilei”, însărcinată cu afaceri la Institutul Cultural Român. Invitaţi au fost George Arion, preşedinte la Romanian Crime Writers Club, precum şi traducătorul, Sylvain Audet, profesor de franceză la Bruxelles. S-a evidenţiat faptul că traducerea s-a făcut după romanul poliţist “Atac în bibliotecă”, carte apărută în 1983, de debut al lui George Arion. S-a amintit faptul că Ovid S. Crohmălniceanu l-a numit pe George Arion “un Raymond Chandler român”. În încheiere, George Arion a mulţumit Institutului Cultural Român pentru spijinul acordat la traducerea, editarea şi tipărirea cărţii. Iată un scriitor, care recunoaşte public că a fost promovat în străinătate pe banii proveniţi din bugetul României!

A opta activitate a avut ca moderator pe Matei Visniec, azilant politic în Franţa din 1987, laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, al Premiului Naţional pentru Dramaturgie al Academiei Române şi multe altele, în România şi Franţa. Invitaţii au fost Radu Ciobotea, director adjunct la Institutul Cultural din Paris şi ziariştii francezi Bernard Guetta şi José Manuel Lemarque, care au vizitat România ceauşistă în timpul studenţiei lor. “Este un puzzle, despre România comunistă, care poate fi îmbunătăţit cu relatări şi ale altor ziarişti”, a concluzionat Radu Ciobotea discuţiile despre cartea al cărei coordonator este.

Ultima activitate a fost moderată de Dumitru Tsepeneag. Unul dintre invitaţi a fost Virgil Tănase, disident român, exilat legal în Franţa, unde, în 1979, a obţinut  un doctorat în semiologia artei la Collège de France, supus unei încercări de asasinat comandar de Nicolae Ceauşescu. Au mai fost invitaţi Jerôme Carassou, director editorial la Éditions Non lieu, fondator al revistei “Au Sud de l’Est”, şi Eric Naulleau, editor, critic literar şi animator de televiziune. “Această revistă s-a oprit în 2005 la numărul 6 şi a reînceput în 2015 cu numprul 7” a spus Virgil Tănase, care a adăugat că “degeaba eşti cunoscut în Germania, dacă nu eşti cunoscut în Franţa”. “Scopul rvistei este să promovăm scriitori din bazinul hidrografic al Senei, dar şi al Dunării”, a precizat Dumitru Tsepeneag, care a adăugat că “numai un efort colectiv poate permite promovarea mai bună a scriitorilor români în străinătate”.

 

Doru Ciucescu

 

* Acest articol a fost publicat în revista “Plumb” din Bacău

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *