Maria Cantemir, favorita lui Petru cel Mare

Declamatii 

 

 

 

 

 

Mărie, Mărie,
Ţi-ai dorit o altă pălărie!
Cu aerul de ger pişcător, moscovit,
Şi  albul  pătat  de mesteacăn te-ai obişnuit,
Îmbietorul parfum şi galbenul de tei înflorit,
Raiul – Copou, Iaşul natal mereu ţi-au lipsit.

Mărie, Mărie,
Frumoasă-n românească ie!
Cuprinsă de extaz, n-ai refuzat,
Când  Petru  cel   Mare  în  alcov  te-a  învitat.
Tu – fecioară,  el – cinci metrese,  trei  favorite,
Două soţii, fără de număr întâmplătoare iubite.

Mărie, Mărie,
Ai avut planuri, o mie!
I-ai promis lui “Piotr” un urmaş, unicul,
După  ce  pe  un  alt  fiu  l-a biciuit cu cnutul,
Pân’ l-a ucis în camera de cazne, la  închisoare,
Pe Alexei, condamnat la moarte pentru trădare.

Mărie, Mărie,
Floare de-o zi, de păpădie!
Fiul tău – împăratul Rusiei, vis neîmplinit!
Ecaterina,  consoarta  împăratească, a uneltit,
Medicul ei o licoare letală ţi-a dat, ai lepădat,
În  dizgraţia  dezamăgitului  “Piotr”  ai intrat.

Mărie, Mărie,
A refugiului alegorie!
Gazdă ai fost la ale nobilimii cenacluri literare,
Ai devenit  a  împărătesei  Ana doamnă de onoare,
Bătrână,  lângă   Moscova,   biserică   ai  ctitorit,
În  singurătate,  fără  cei  dragi ai  tăi, ai sfârşit.

 

Doru Ciucescu