O declamaţie a statuii lui Alexandr Puşkin din Grădina Publică a Chişinăului

Declamatii

 

 

 

 

 

 

Alexandr Puşkin,

Tu,  fiind  de  împărat în gubernia  Basarabia surghiunit,

O  scrisoare  jignitoare  pentru poporul român ai întocmit,

Pe care, din înaltul piedestalului statuii tale din Chişinău,

O declami cu aroganţă de cotropitor,  fără  părere  de rău:

 

“Sredi     neistovâh     ţiganok

(Среди  неистовых  цыганок)

Ia, kak Orfei  sredi  vakhanok

(Я, как Орфей среди вакханок),

V krugu koketok – moldovanok

(В кругу кокеток – молдованок),

Pojalui,   Bog    sredi   bolvanok

(Пожалуй, Бог среди болванок).

 Zato   mej   grustnâh  moldovan

(Зато меж грустных молдован)

Ne  lani   v   ovraghe   livinnom

(Не  лань  в  овраге  львинном).

Vernee,     lev     mej      obezian

(Вернее,   лев    меж    обезъян),

Ia,   koni    arabskii    Alimadan

(Я,  конь  арабский  Альмадан)

V smirennom    tabore   oslinnom

(В смиренном таборе ослинном)”.

 

Alexandr Puşkin,

Traducerea în română a declamaţiei tale în aer vibrează,

Versuri  albe, care cel mai bine conţinutul  îl păstrează,

Ca un ecou prelung, care pe toţi românii  îi  deranjează,

Care cu vaietele celor din gropile siberiene interferează:

 

“Printre    ţigăncuşe    neastâmpărate

Eu,    ca    Orfeu    printre    bacante,

În   cercul cochetelor – moldovencelor

Probabil, ca un Dumnezeu printre toante.

Dar   printre   moldovenii   trişti

Nu sunt un cerb în viroaga cu lei.

Mai degraba leu printre maimuţe,

Eu,     calul     arab     Alimadan

În   tabăra   smerită  a măgarilor”.

  

Alexandr Puşkin,

De  scrisoarea  ta  antiromânească,  extrem  de  ofensat,

Din Mirceşti, Vasile Alecsandri un răspuns ţi-a adresat:

 

“Fiind  mai  negru  ca  ţiganii,

Ce-ai tot cerşit la noi  cu anii?

Tu, cel  primit  cu  dor  de sus,

Nici bogdaproste nu ne-ai spus.

 

Cu  dar  de  pâine  şi  de  sare,

Cu vin din valea noastră mare

Te-am ospătat, dar tu  în  zori,

Râzând, te-ai scârnăvit în flori.

 

Apoi   prin   codri   de  milenii

Ai   tot  umblat,  râzând  alene,

Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:

Tu  n-ai  fost  cal  arab, ci porc!”

 

Alexandr Puşkin,

Statuia ta din Aleea Clasicilor, lângă Mihai Eminescu,

Vasile Alecsandri, Grigore Vieru ori Adrian Păunescu,

Mi se pare, fie vorba între noi,

Diferită,  ca măgarul între oi!

 

Doru Ciucescu