România iubită
(Dedicaţie românilor de pretutindeni cu ocazia
Zilei Naţionale a României)
România iubită, care ne iubeşte,
Patria în care trăim româneşte,
În română rostim primul cuvânt,
Să o păstrăm este al nostru gând.
O Mare Unire, România Mare,
Visul strămoşilor, sacră realizare.
Ştirbită la hotare de cotropitori,
Mereu hărţuită de foşti migratori.
România iubită, care ne iubeşte,
Patria în care trăim româneşte,
Cu toţii avem un sfânt legământ,
Să o iubim mai mult ca oricând.
Inscripţie pe apa râului Prut
Prutule, Prutule, apă străbună,
Râu cu maluri de limbă română,
De la Cernăuţi până la Galaţi,
Râu cu maluri arate de fraţi.
Ca hotar, de români dorit secat,
De duşmani – un fluviu turbat.
Frate cu hotarele Nistru şi Tisa;
Nistrului, România îi simte lipsa.
Prutule, Prutule, apă străbună,
Râu cu maluri de limbă română,
Cât timp vei mai fi hotarul Prut,
De tot sufletul românesc durut?
La statuia din Chişinău* a lui George Bacovia
Pe Aleea Clasicilor – siluete,
În jocuri de umbre violete,
Se înşirau sobre şi discrete
Litere din bronz cu plete.
În parcul burgului, cochete,
Valsau în pâcla densă fete.
Poetul le privea cu insistenţă,
Uitând de teama lui de existenţă.
Nori sângerii, de vechi moravuri,
Ameninţau din estice coclauri,
Plumbul statuar mereu scrâşneşte:
“Aici materia vibrează româneşte”.
*Statuia a fost realizată de sculptoriţa Miliţa Petraşcu şi dezvelită pe 31 August 2001, la Chişinău, în cadrul festivităţilor prilejuite de sărbătoarea naţională din Republica Moldova, denumită “Limba Noastră”.
Cântec amar de Ziua Mondială a Refugiatului
(Dedicaţie refugiaţilor români în urma
dictatului Moscovei din 26 iunie 1940)
Refugiat român, din plai strămoşesc dezrădăcinat,
Într-o noapte cumplită, destinul ţi-a fost schimbat,
De pactul Hitler – Stalin, de-al Kremlinului dictat,
De urmaşii lui Petru cel Mare, cotropitor obsedat.
De utopia bolşevică, de viaţa-n colivie te-ai salvat,
Exilul în Siberia, tortura ori asasinarea le-ai evitat.
Din tot avutul, doar una-două valize grăbit ai luat,
Graniţa impusă de-un corifeu comunist ai traversat.
Refugiat român, din plai strămoşesc dezrădăcinat,
Într-o noapte cumplită, destinul ţi-a fost schimbat,
Cireşar un gust amar, de soartă amarnică ţi-a lăsat;
Amar de tine, un râu de lacrimi cât Nistrul ai vărsat!
Doru Ciucescu