Scrisoarea a IV-a către Ion Victor Antonescu

Scrisori

 

 

 

 

 

 

Scrisoarea a IV-a

Busuioc pentru generalul care a condus

operaţiunea de întregire a spaţiului nistro-tisean

*

Intervenţia armatei române de eliberare

a spaţiului nistro-prutean

de sub ocupaţia sovietică

(22 iunie – 26 iulie 1941)

 Motto:

 

“Ioane,     om     politic,     militar   controversat,

  O    coroană  funerară  pentru  tine   am   lucrat,

Cu   flori   de   busuioc,  de  “basileu”, am  ornat,

Eliberarea  spaţiului  pruto-nistrean   ai  ordonat,

Din    gulagul    sovietico-stalinist,    de   dictat.”

(“Coroană funerară pentru Ion Victor Antonescu”)

            Generale,

          “Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul, zdrobiţi duşmanul de răsărit şi miazănoapte, dezrobiţi de jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi”!

           Acesta a fost începutul ordinului de atacare a Uniunii Sovietice, ordin  pe care l-ai dat pe 22 iunie 1941, ordin rămas celebru, ordin care a umplut de speranţă inimile tuturor românilor, că se va repara marea nedreptate făcută de dictatul Moscovei din 26 iunie 1940, răpirea spaţiului nistro-prutean, pământ românesc!

          Pe 22 iunie 1941 a început operaţiunea “Barbarossa”, nume de cod dat de Hitler, de atacare a Uniunii Sovietice de către Germania nazistă şi aliaţii ei din Axă, nume provenit de la Frederic Barbarossa, împărat al Sfântului Imperiu German, încoronat pe 8 iunie 1155 şi decedat pe 10 iunie 1190, când s-a înecat în râul Göksu, din Anatolia, în timp ce el a fost unul dintre conducătorii cruciadei a III-a. Ghinionişti au fost atât împăratul Frederic Barbarossa, cât şi “führerul” Adolf Hitler, care a înghiţit o capsulă de cianură pe 30 aprilie 1945, în buncărul din Berlinul asediat de Armata Roşie, cu opt zile înainte de capitularea Marelui “Reich”.

          Mare ghinion ai avut şi tu, când ai fost împuşcat la penitenciarul Jilava pe 1 iunie 1946, pentru că nu te-ai oprit la Nistru şi pentru acuzaţiile de genocid al evreilor (“haşoa” în ebriacă, “hurben” în idiş) şi ţiganilor  (“poraimos”).

          Generale,

           Pe 12 iunie 1941, Hitler te-a anunţat că atacarea Uniunii Sovietice este iminentă. Atunci ai pregătit pentru prima linie a frontului aşa-numitul Grup de armate “Generalul Antonescu”, format din Armata 3, condusă de generalul Petre Dumitrescu, şi Armata 4, condusă de generalul Nicolae Ciupercă.

          Pe 22 iunie ai dat ordinul de trecere a Prutului. Însă, ofensiva propriu-zisă a început pe 3 iulie, la ordinul lui Hitler, ofensivă a militarilor români, alături de Armată 11 germană, condusă de generalul Eugen von Schobert în cadrul operaţiunii “München”, de eliberare a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Marile oraşe Cernăuţi şi Chişinău au fost eliberate pe 5, respectiv, 16 iulie 1941. Peste zece zile ai anunţat: “Din Carpaţi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune”.

          Pierderile armatei române au fost grele, înregistrându-se 4271 de morţi, în timp ce sovieticii au declarat aproape de două ori mai mulţi, 8519 militari.

          A fost o victorie în 24 de zile de luptă efectivă, datorată nu atât geniului tău militar, cât, mai ales, entuziasmului soldaţilor şi ofiţerilor români într-un război considerat de ei just, de recuperare a unui teritoriu românesc, de eliberare de sub jugul sovietic a românilor din spaţiul nistro-prutean.

          Generale,

           Pentru eliberarea spaţiului nistro-prutean de sub jugul comunist al lui Stalin, chiar dacă ai făcut şi greşeli foarte mari, inclusiv genocid, pentru care ai plătit cu viaţa, mulţi români îţi vor purta o stimă mai mare sau mai mică, declarată sau nedeclarată, deoarece le-ai satisfăcut orgoliul rănit după dictatul Moscovei,  din  26 iunie 1940, ai dovedit că ruşii pot fi bătuţi.

           Generale,

          Închei   scrisoarea,  generale,   oferindu-ţi  un buchet de flori specifice lunii lui cuptor, format din busuioc (“basileus” însemnând “rege” în limba greacă), deoarece ai fost un fel de rege, mai presus chiar, de fapt, “conducătorul” operaţiunii  militare  de  eliberare  a   spaţiului  nistro-prutean  de  sub  ocupaţia sovietică.

 

Bacău, 18 martie 2013

 Doru Ciucescu

P.S.

 

Inscripţie pe apa râului Prut

 

Prutule,  Prutule, apă  străbună,

Râu cu maluri de limbă română,

De  la Cernăuţi până  la  Galaţi,

Râu  cu  maluri  arate  de  fraţi.

 

Prutule,  Prutule,  apă  străbună,

Râu cu maluri de limbă  română,

Frate cu  hotarele Nistru şi Tisa;

Nistrului, România îi simte lipsa.

 

 Prutule, Prutule,  apă  străbună,

Râu cu maluri de limbă română,

Ca hotar, de români dorit  secat,

De duşmani – un   fluviu turbat.

 

Prutule, Prutule,  apă  străbună,

Râu cu maluri de limbă română,

Cât timp vei mai fi hotarul Prut,

De tot sufletul românesc durut?