Scrisoarea I-a către beiul Manuc

  Scrisori

 

 

 

 

 

 

Scrisoarea I-a

Lăstari lacomi, lipsiţi de flori şi fructe,

veneticului îmbogăţit prin afaceri veroase

 în Moldova, Transilvania şi Ţara Românească

 

Motto: 

“Manuc,    Manuc,   Moldova   ai    trădat,
De     toţi   românii   ai   fost    blestemat!
În   jurul  tronului  Munteniei   te-ai   rotit,
La   Bucureşti,    un   han   ai   construit.
Ai    fost  la  Sibiu,  Carpaţii  ai  traversat,
Tot   mirosind  bani,  pe  unde-ai  umblat.

   (…)

Cu  pungi  pline de galbeni ai  ajuns  bei,
Turcii    te-au   numit   domn al Moldovei,
Ghinion,   pe   tron  nu  te-ai   mai  urcat,
Iaşul   copilăriei  tale  –  de  ruşi   ocupat.

(“Manuc, trădătorul bei al Moldovei”)

            Negustorule,

           Numele tău a fost Emanuel Mârzaian.Te-ai născut pe malul drept al Dunării, la Rusciuc, azi, Russe. Tatăl tău, Martiros Mârzaian, s-a născut în Armenia, la Karpi, un sat din provincia Ararat. Toată averea realizată în comerţul cu grâne i-a fost furată de perşi, ca urmare, el a fost nevoit să-şi caute norocul în alte zone ale Imperiului Otoman.

          Aşa a ajuns la Rusciuc, unde s-a căsătorit cu fiica unui bogat negustor, armean şi el, Hanun-Oglu, care în turcă se traduce “fiul lui Hanun”, în armeana clasică fiu spunându-se “ordi” (“որդի”).

           Copil fiind, la vârsta de 12 ani ai fost trimis la Iaşi, la o rudă, mare negustor.

            Peste 13 ani te-ai întors la Rusciuc, pentru a te căsători cu Mariam, fiica lui Avet, un alt armean îmbogăţit prin comerţ. După moartea prematură a socrului, tu i-ai preluat conducerea afacerilor.

          În perioada cât Tersinicli-Oglu a fost guvernator al Rusciucului, tu ai reuşit să ajungi vistiernicul lui, localitatea devenind un important loc de tranzit al grânelor din Moldova, Transilvania şi Ţara Românească spre Istanbul.  Când Tersinicli-Oglu a devenit paşă, tu ai fost numit vistiernic al provinciei Rusciuc, tu obţinând şi monopolul comerţului cu bumbac, ceară de albine, lână, mătase, mirodenii, tutun, fiind considerat unul dintre cei mai mari bogătaşi ai acelor vremuri din Peninsula Balcanică.

           Serdare şi paharnice,

           În timpul domniei fanariotului Constantin Ipsilanti în Ţara Românească, tu ai fost ridicat la rangurile de serdar (1802) şi paharnic (1803), responsabil cu strângerea dărilor pe vii şi vin. Filoruşii au început să o ducă tot mai bine în spaţiul nistro-tisean!

           Cetăţene rus,

           Presimţind apropierea unui nou război ruso-turc şi văzând în el noi oportunităţi de afaceri, l-ai rugat pe Constantin Ipsilanti să intervină pe lângă Ivan Bolkunov, consulul rus la Iaşi, pentru a primi cetăţenia rusă. În primăvara anului 1806, prinţul polon Adam Georg Czartoryjski, vice-ministrul Afacerilor Străine al Imperiului Rus, ţi-a eliberat un paşaport, în care s-a specificat, printre altele, că eşti “armean din Astrahan”.

          Cetăţene rus,

          De remarcat acest Constantin Ipsilanti, care pe 8 martie 1799 a fost numit de turci domnitor al Moldovei, rămânând pe tron până pe 4 iulie 1801, adică a fost, cel puţin aparent, un filoturc. În urma Convenţei ruso-turce din 1802, când s-a stabilit că domnitorii din Moldova şi Ţara Românească să fie numiţi de Imperiul Otoman, dar cu acordul Imperiului Rus, Constantin Ipsilanti a ajuns pe tronul din Bucureşti pe 14 august 1802, rămânând domnitor până pe 11 august 1806, adică a devenit şi un filorus. Ba în 1806, la începutul războiului ruso-turc, concomitent cu armata rusă, după ce pe 7 decembrie a intrat în Iaşi, iar pe 15 decembrie în Bucureşti, a doua zi, conform unei circulare adresate către ispravnici, el a declarat că a ajuns la Bucureşti ca “domn al Moldovei şi al Valahiei”. El a fost, de fapt, un administrator al celor două principate. Altfel spus, în ciuda trecutului său filoturc, Constantin Ipsilanti s-a bucurat de încrederea deplină a împăratului Alexandru I.

           Surprinzător sau nu, Constantin Ipsilanti a fost obligat în anul următor să plece din Bucureşti şi din Iaşi pe 28 august, respectiv 15 septembrie. Cronicarul Zilot Românul a explicat această mazilire astfel: “ruşilor le venea cu strîmbul, în vreme când ei stăpâneau pricipatele, să domnească un grec fanariot, orânduit de Înalta Poartă”. În fapt, după Tratatul de la Tilsit, încheiat în secret, pe 7 iulie 1807, între Napoleon I şi Alexandru I, care prevedea o împărţire a Imperiului Otoman între cei doi semnatari, Imperiul Rus s-a simţit mai puternic în războiul ruso-turc, el continuând ocupaţia militară în cele două principate române de la Dunăre, începută pe 18 octombrie 1806, când armata rusă a trecut Nistrul, până la Pacea de la Bucureşti, semnată pe 16 mai 1812. Constantin  Ipsilanti  s-a  refugiat  în  Imperiul  Rus,  luând  exemplul  lui Dimitrie Cantemir, şi el un domnitor român filoturc, devenit filorus…

           Cetăţene rus,

           În perioada tulbure a războiului rusă-turc, când alţii îşi vindeau casele, moşiile şi se refugiau în străinătate, tu ai investit, ai fost chiar şi în Transilvania, la Sibiu după afaceri; faptul cel mai notabil, ai ridicat un han celebru în Bucureşti, pe malul stâng al Dâmboviţei, construcţie cu subsol, parter şi etaj, începută la sfârşitul anului 1806 şi terminată în 1808. Această clădire,  situată ultracentral, pe un teren cumpărat din domeniul Curţii domneşti, cu cele 106 camere pentru clienţi, 15 pivniţe, zece magazii, două saloane, un tunel boltit pentru 500 de persoane, ţi-a impus numele într-un mod pozitiv în memoria românilor, în general, şi a bucureştenilor, în special. Dar, prin Pacea de la Bucureşti, semnată şi de tine în acest han câţiva ani mai târziu, ai devenit o personalitate urâtă de poporul român, vipera crescută la sân şi care a muşcat letal. Dar, la începutul mileniului al treilea, câţi dintre clienţii acestui han, restaurat de-a lungul veacurilor de zeci de ori, au ştiut că tu ai fost un trădător al neamului românesc? Inspiraţia ta de a construi un han a făcut ca numele tău, Manuc, să fie menţionat în toate ghidurile turistice ale Bucureştiului!

           Beiule,

           Ca spion al Imperiului Rus ai jucat dublu, te-ai pus bine şi cu Imperiul Otoman. Şirul acţiunilor tale este foarte lung. Te-ai remarcat în spijinirea financiară a armatei otomane contra acţiunilor lui Pasvan-Oglu, numit de români şi Pasvante Chiorul, rebel contra stăpânirii otomane, devenit paşă de Vidin în 1799. S-a ajuns la situaţia când, pe 10 mai 1802, domnitorul Mihai Şuţu a fugit din Bucureşti la aflarea ştirii că pazvangii iar au intrat cu intenţii, ca de obicei, de jaf  în Ţara Românească. După 28 iulie 1808, când Mamud al II – lea a devenit sultan, el te-a numit dragoman şi chiar bei al Moldovei, sperând să ajungi   pe   tronul   de  la  Iaşi.   Dar   Moldova  şi  Ţara  Românească  erau sub administraţie militară rusă, iar domnitorii erau fictivi.

           Beiule,

           Închei scrisoarea, oferindu-ţi lăstari lacomi, fără flori şi fructe, care să simbolizeze spiritul tău de negustor fără scrupule şi fără frontiere.

 

 Bacău, 27 decembrie 2012

 Doru Ciucescu