Scrisoarea I-a către Iosif Stalin (Ioseb Djugaşvili)

Scrisori

 

 

 

 

 

 

Scrisoarea I-a

Otravă de şobolani pentru cel care a impus cu tancurile

regimul comunist în România

(23 august 1944)

 

Motto cu relevanţă inversă, de citit de-a-ndoaselea:

“Din grădinile nistrene,

Văi şi dealuri podgorene,

De pe câmpul cel prutean,

Stalin – scumpul nostru soare,

Vă trimitem o scrisoare

Noi, norodul moldovean.”

 (“Scrisoarea norodului moldovenesc Marelui Stalin”[1])

          Dictatorule,

          În această scrisoare îţi voi aminti unele aspecte legate de comunismul totalitar construit de tine în fostul Imperiu Rus, comunism pe care l-ai considerat bun şi pentru a fi exportat în toată lumea.

           Dictatorule,

           Nu sunt antisemit, din contra, am scris o carte laudativă despre Ţara Sfântă: “Străluciri diamantine în Israel”, colocvial mi se mai spune Ahaşver, dar sunt lucruri, care, pentru respectarea adevărului istoric, trebuie să fie relatate, iar teoretizarea şi implementarea comunismului în Europa sunt strâns legate de minoritatea evreiască din ţările respective.

           Originea numelui tău, Djugaşvili, este controversată: gruzină, osetină ori evreiască. În gruzina veche, Djugaşvili înseamnă “fiul oţelului”. În osetină, “iuga” se traduce “turmă”, Djugaşvili putându-se traduce “fiul turmei”. În gruzina literară, Djugaşvili poate să însemne şi “fiul evreului”: “şvili” – “fiu”, iar, în argou, “djuga” – “evreu”, pentru care există şi sinonimul literar “uria”. Conform celei de a treia variante, care are tot mai mulţi adepţi, s-ar putea trage  concluzia că în primul  politburo (“политбюро”), o prescurtare a biroului politic (политическое бюро), organ politic suprem desemnat de Lenin să conducă revoluţia începută pe 7 noiembrie 1917,  a fost doar un singur etnic rus, Nikolai Krestinski; dar şi el bănuit de unii că ar fi fost ucrainean, iar de alţii, inclusiv  de Viaceslav Molotov, că ar fi provenit dintr-o familie de evrei convertiţi la creştinism.

          Doi  membri  au  fost  evrei  fără  nicio  îndoială:  Leon  (Leiba)  Troţki (Bronştein), Lev Kamenev (Rozenfeld); Vladimir Lenin (Ulianov) a avut un bunic patern evreu, creştinat.

          Dintre toţi aceştia, tu ai fost cel mai longeviv, ceilalţi, în afară de Lenin, au fost asasinaţi din ordinul tău!

          Lenin a fost grav rănit de două gloanţe pe 30 august 1918 în timpul unui miting muncitoresc de  revoluţionara  evreică  Fania  Kaplan  (Roitman), care s-a mai remarcat prin activităţi anarhiste şi înainte de acest asasinat.

          Troţki, fost comisar al poporului  a fost lovit mortal în cap cu un cuţit de spart gheaţa, pe 19 august 1940, în casa lui din localitatea mexicană  Coyoacán, de agentul tău,  Ramón Mercader.

          Kamenev,  căsătorit  cu  Olga,  sora  lui  Troţki, a fost o victimă a Marii Epurări   din  partid  şi  societate,  acţiune  organizată  de  tine,   numărul  celor executaţi fiind cuprins, după diferite surse, între 681692 şi 1345796. El, arestat fiind, a fost împuşcat 25 august 1936, în aceeaşi zi cu Grigori (Hirsch) Zinoviev (Apfelbaum), un alt “bolşevic vechi”, un segment important al ţintelor de distrus datorită paranoii tale grandomane şi cultului personalităţii pe care l-ai ridicat demenţial în jurul tău.

           Nikolai Krestinski a fost, de asemenea, o victimă a Marii Epurări, el fiind împuşcat pe 15 martie 1939, după un proces public, rămas în memoria colectivă sub numele de “Procesul celor 21”.

           Printre cei acuzaţi s-a numărat şi Cristian (Krăsti) Rakovski (Stancev), fost cetăţean român de origine bulgară. El ar fi urmat să fie noul preşedinte al Consiliului de Miniştri, dacă s-ar fi reuşit puciul de la Iaşi, din noaptea de 8 spre 9 decembrie 1918. Atunci, un grup de comando trimis de Lenin, condus de comisarul bolşevic Simion Roşal,  un nume cu o anumită rezonanţă. El a încercat înlăturarea guvernului Ion I. C. Brătianu (5), chiar a regelui Ferdinand, precum şi bolşevizarea României.

          Tot aşa, tu şi cu Lenin l-aţi trimis pe comisarul evreu Bela Kun (Cohen), care, în fruntea unui grup de comando, a intrat pe 17 noiembrie 1918 în Budapesta, unde, pe 21 martie 1919 a reuşit formarea Republicii Sovietice Ungaria. Acest implant social a supravieţuit doar 133 de zile, până pe 6 august.

          Apoi l-aţi trimis pe comisarul evreu Grigori Zinoviev la Berlin  pentru a declanşa o altă revoluţie comunistă,  care ar fi trebuit să înceapă pe 27 martie 1921, dar n-a fost decât un avorton.

          Dictatorule,

           Controversat este şi pseudonimul de Koba, tu chiar te-ai iscălit K. Stalin. După unii istorici, Koba  înseamnă “invincibil” în limba gruzină, iar din acest motiv tu ai preferat acest pseudonim. După alţi istorici, colegii revoluţionari din Caucaz te-au poreclit Koba, după Simon Bar Koşba, conducătorul revoltei evreilor din Iudeea contra romanilor, din perioada 132-135. Bar Koşba în aramaică înseamnă Fiul Stelei, referindu-se la steaua din “Numerii” (24:17): “O stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi căpeteniile Moabului şi pe toţi fii lui Set îi va zdrobi.” Bar Koşba a întemeiat un stat independent, în care el a domnit  doar trei ani, fiind ucis de romani, în urma unui război în care au murit peste jumătate de milion de evrei. Ceilalţi, în marea lor majoritate, fie s-au refugiat din Iudeea, fie au fost prinşi de romani şi vânduţi ca sclavi, anul 135 fiind considerat începutul diasporei  evreilor  în  lume.  Din  aceste  motive,  lui Bar Koşba scriitorii rabini i-au adăugat numele de Bar Kozeba, adică Fiul Decepţiei.

          Şi tu, Stalin, ai fost o decepţie, o criminală decepţie!

          Dictatorule,

          Controversata ascendenţă evreiască, ascunsă sub numele de familie de Stalin, metodă la modă printre revoluţionarii de atunci, ţi-a fost de folos: poate tocmai de aceea ai fost acceptat în politburoul, care a dus la instaurarea regimului comunist timp de peste şapte decenii în Imperiul Rus, înlocuit, după un război civil extrem de sângeros, pe 30 decembrie 1922, cu  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. “Sovietica” ta, la rândul ei, s-a prăbuşit pe 25 decembrie 1991, “succesoarea de drept”  în problemele internaţionale a defunctei uniuni fiind Federaţia Rusă, formată pe teritoriul fostei Republici Federative Sovietice Socialiste Ruse.

          Că ai fost evreu sau nu, realitatea este că politburoul Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a fost format în majoritate covârşitoare din minoritari!

          Referitor la caracterul transnaţional al U.R.S.S., în care elementul rus nu a fost pus în evidenţă la început, a fost nu pentru a avea în vedere zecile de entităţi  naţionale,  ci,  de  fapt,  pentru  a  justifica  predominanţa evreilor din politburo.

           Dictatorule,

           În tinereţe ai fost seminarist la Gori, ai fost prieten cu evreii, chiar ai dat impresia că ai face parte din etnia lor în timpul revoluţiei, dar apoi te-ai schimbat, ai devenit ateu şi ai început să devii duşmanul lor de moarte.

            Ba, pe 13 ianuarie 1953, în ziarul “Pravda” a apărut articolul “Spioni ticăloşi şi criminali sub masca unor profesori de medicină” (“Подлые шпионы и убийцы под маской профессоров-врачей”), în care s-a arătat că “unii medici din Kremlin, printre care membrii grupul terorist A.I. Feldman, A.M. Grinstein, I. G. Etinger şi alţii (…) au fost cumpăraţi de o filială a serviciului american de informaţii, organizaţia naţionalist evreiască «Joint»”, iar “printre victimele acestei bande de animale umanoide au căzut Andrei Alexandrovici Jdanov şi Alexandr Sergheievici Şerbakov”.

          Culmea este că tu ai murit după două luni din motive controversate! Unii istorici au afirmat că ţi s-ar pus în mâncare otravă de şobolani, care fluidizează excesiv sângele şi duce la hemoragii cerebrale…

          Dictatorule,

           Ai banalizat răul, pe 25 aprilie 1930 ai înfiinţat în U.R.S.S. aşa-numita Administraţia Generală a Lagărelor (“Glavnoe Upravlenie Lagerei”), cu acronimul gulag. Această instituţie de teroare politică, de muncă forţată pentru “inamicii de clasă” a fost desfiinţată de Nikita Hruşciov abia pe 25 ianuarie 1960. La intrarea în aceste lagăre, de obicei,  s-a înălţat lozinca: “Munca în U.R.S.S. este o chestiune de onoare, glorie, mândrie şi eroism” (“Труд в С.С.С.Р. есть дело славы, гордость и героизма”), foarte asemănătoare ce cele din lagărele de exterminare naziste: “Munca te face liber” (“Arbeit macht frei”). În fond, gândirea ta a avut foarte multe puncte comune cu aceea a lui Hitler!

         Dictatorule,

         Gulag a  însemnat, prin extensie, şi ansamblul ţărilor est-europene, care au fost ocupate de tancurile T34, unde a fost impus regimul socialist.

          Din 24 aprilie 1924 până pe 4 aprilie 1944, în fruntea Partidului Comunist din România, trecut în ilegalitate de guvernul Ion. I. C. Brătianu (6), tu ai numit numai agenţi de-ai tăi, care au trăit la Moscova sau prin împrejurimi: Elek Köblös, Vitali Holostenko, Alexander Danieluk Ștefanski, Boris Ştefanov Mateiev, Ştefan Foriş (István Fóris).

          Pe 23 august 1944, tu ai trimis în România agenţi instruiţi la Moscova, printre care Ana Pauker (născută Hanna Robinsohn), Vasile Luca (Luka László), Iosif Chișinevschi (Jakob Roitman), Gheorghe Stoica (Moscu Cohn), Valter Roman (Ernő Neuländer), Petre Borilă (Iordan Dragan Rusev).

          România, după ce a scăpat de ocupaţia armată a “bastionului comunismului” abia în vara anului 1958, a ieşit de sub ocupaţia ideologică a comunismului totalitar tocmai pe 22 decembrie 1989.

          Dictatorule,

           Închei scrisoarea, oferindu-ţi un pachet cu otravă de şobolani, aceeaşi  care a fost folosită, se pare, de unul dintre apropiaţii tăi din Kremlin pentru a scăpa lumea de răul tău.

 

Bacău, 14 aprilie 2013

 Doru Ciucescu

 

P.S.

 Siberie, alegorie… !

 

Siberie, alegorie,

Pentru   Kremlin – o   etnică   temniţă,   fără  hotar,

Pentru români – o  mortală temniţă,  cu  ger  barbar!

 

Siberie, alegorie,

Pentru   Kremlin – munţi   înalţi,  cu   mine  aurifere,

Pentru români – munţi  înălţaţi  din a exilului durere!

 

Siberie, alegorie,

Pentru Kremlin – câmpuri  cu   petrol,   nedescoperite,

Pentru români – câmpuri întinse, cu cimitire  părăsite!

 

Siberie, alegorie,

Pentru Kremlin – fluvii enorme,  vărsate în ape boreale,

Pentru români – fluvii  amare, de  lacrimi  mormântale!



[1] “Scrisoarea norodului moldovenesc Marelui Stalin” este un poem apărut la Chişinău, în 1945, sub egida Editurii de Stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. În volum nu sunt menţionaţi autorii, chipurile ar fi fost scris de popor, dar cei opt autori “anonimi” sunt cunoscuţi de specialiştii în istorie literară.